Cultura moare/ de Tudor Călin Zarojanu

În centrul vechi al Bucureștiului, renăscut fabulos din propriul moloz, există un local – n-o să-i dau numele, din rațiuni de publicitate gratuită, deși ar merita din plin – care organizează în fiecare luni nici mai mult nici mai puțin decât concursuri de cultură generală!

La care participă probabil câțiva tocilari nimeriți din greșeală pe-acolo. Nț! La care participă, cu un entuziasm fără limite, cu implicare, frenetic, grupuri de prieteni, multe venite special pentru asta acolo.

Se joacă pe echipe și să nu credeți că nu există deja unele consacrate, pe lângă cele create ad-hoc, echipe care și-au ales nume pe care le poartă cu mândrie, de pildă “Glorious Basterds”. E de așteptat să apară și blazoane! Numărul echipelor participante la “Quiz night” nu e limitat, nici dimensiunile acestora. Sistemul e simplu: se pune o întrebare și echipele au la dispoziție câteva zeci de secunde să răspundă. Întrebările sunt deschise, nu există variante de răspuns. Se ține un punctaj și la urmă se oferă premii în consumație (un cocteil, ceva) – dar nu pentru asta se bat oamenii, ci pentru gloria de a avea cultură!

Ce cultură? Vă gândiți poate la întrebări potrivite cu ideea de bar, ceva de genul “Cine a inventat scotch-ul?”, cel mult “Care era prenumele lui Shakespeare?” Nț! din nou. “Ce filozof și matematician a fost arestat la 89 de ani?” Deh!, un fleac , e simplu, o iei prin excludere, în definitiv câți filozofi-matematicieni au atins 89 de ani!? Sau: “În ce an au apărut morile de vânt în Olanda?” – și asta era simpul, că se permitea o eroare de plus-minus 10 ani.

Toate astea într-un pub. Ca dovadă că se duce cultura, săraca. Dovadă și sălile de teatru care au rămas arhipline de-a lungul întregii stagiuni, ca și cele de concert, ca și piețele publice ale festivalurilor de teatru și film, ca și cozile din Noaptea Albă a Muzeelor.

Cultura moare de râs auzindu-și prohodul.