CULTURA ORASULUI / Cu astia ne-am batut noi!?

Cum spuneam saptamanile trecute, una dintre dimensiunile tulburatoare ale sejurului in Turcia – poate cea mai tare – a fost relatia umana. “Amabilitate” si “ospitalitate” sunt cuvinte insuficient de inexpresive pentru a descrie realitatea. Oamenii aceia sunt pur si simplu extraordinari. Si nu unul sau zece – ci toti. Povestindu-i asta turcului care vinde ziare in coltul strazii mele, omul (pe care l-am salutat acum in turceste) mi-a spus cu modestie – dar si in spiritul explicatiei care pare cea mai logica: “Fac comert de o mie de ani!”. Vorbeste la persoana a treia, despre “ei”, pentru ca el e nascut in Romania. Anul trecut a avut o experienta frustranta pe litoralul romanesc si, vazandu-ma atat de entuziasmat, s-a decis ca la anul sa plece si el in Turcia, unde inteleg ca n-a fost inca niciodata! Sigur, e si asta: amabilitatea ca efect al interesului comercial. Ma port frumos, clientului ii place, eventual imi da ceva, dar oricum o sa mai vina, recomanda si altora, creste deverul, sporesc afacerile, vin bani mai multi. Dar asta poate explica lucrurile doar pana la un punct. Iata cateva exemple despre ceea ce se afla dincolo de interesul comercial si este bunatate pura, fara conotatii mercantile. Unu: ne plimbam prin Kusadasi. Baiatului cel mic, Ioan, ii cade acadeaua pe strada. Evident, ma pregatesc s-o arunc. La fel de evident, el incepe sa planga. Atunci, un frizer care-si sprijinea vitrina in lipsa de musterii, tasneste strigand “Wash! Wash!” si, inainte ca noi sa intelegem ce-are de gand, culege bomboana, demareaza cu ea in frizerie, o spala sub jet de apa la chiuveta si revine cu ea, alergand, dandu-i-o zambind copilului, care redevine fericit. Sa nu-mi spuneti ca spera ca, drept urmare, sa intru sa ma tund! Sau, ajuns acasa, sa-mi mobilizez toti prietenii: “Vedeti ca in Kusadasi, pe strada cutare, e o frizerie super!” Doi: tot in Kusadasi. Imi opresc familia s-o imortalizez intr-o poza. Un comerciant – nici n-am remarcat ce pravalie avea – spune tare: “I do better!”, sare, imi ia aparatul, imi face semn sa intru in rand, si asa am putut reintregi familia (vezi foto). Trei: in parcul hotelului. Trece un lucrator calare pe un mini-tractor de tuns iarba. Cu o mana conduce, cu cealalta se tine de o falca, intr-un gest inconfundabil de om lovit de o durere de masea. Dar cand il vede pe Ioan se insenineaza, opreste si-i face semn: “Nu vrei sa te plimb cu masinuta?” (din pacate n-a vrut). Mai am o multime de exemple, dar nu e de povestit, e de trait. Mergeti sa vedeti cu ochii dvs. Am plecat de-acolo cu o intrebare obsesiva in gand: cu astia ne-am luptat noi vreo mie de ani!? Sau au evoluat ei foarte tare, in vreme ce noi… Intorsi acasa, la prima expeditie in piata, sotia mea se opreste in fata unei tarabe si, inainte de a cere ceva, imbibata de experienta turca, ii spune zambind vanzatoarei: “Buna ziua!” Femeia se uita lung la ea inainte de a raspunde. Ochii ei exprima uimire si chiar un strop de teama: “Ce-o fi apucat-o p-asta!?” tczarojanu@yahoo.com

Tudor Calin Zarojanu (n.1956) a absolvit sectia de Informatica a Facultatii de Matematica, Universitatea Bucuresti, cu lucrarea de licenta “O privire matematica asupra piesei «Romeo si Julieta»”, publicata ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12 ani in informatica, pe toate sistemele de calcul si in toate tipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucreaza in presa: cotidian, saptamanal, lunar, agentie de stiri, radio, TV. A debutat editorial cu volumul de proza scurta “Viata ca troleibuz” (1992, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia “Viata lui Corneliu Coposu” (1996, editia a doua 2005), romanele “Reluare cu incetinitorul” (1997) si “Sfarsitul lumii” (2005), culegerea de proza scurta “Copiii asfaltului” (2007). In prezent lucreaza in TVR, fiind realizatorul talk-show-ului “In spatele usilor deschise”, si este colaborator permanent al Ziarului de duminica, Revista Flacara si Radio Romania Cultural.