CULTURA URBANA / Recurs la dictionar

 
Conform dictionarelor, termenul de underground a fost deturnat de la intelesul sau propriu in anii ’60, cand a inceput sa desemneze miscarea culturala alternativa, experimentala, in general asociata cu periferia societatii. Intr-un scheci al deceniului opt, un nene exasperat de incercarile muzicale ale unei trupe din vecini exclama: „Sa se duca sa cante in pivnita, daca tot sunt underground!”
Ca orice lucru serios, underground-ul se opune la ceva (romantism vs. clasicism, evolutionism vs. creationism, FMI-ism vs. anti-FMI-ism etc.). In cazul lui, dusmanul se numeste main stream, adicatelea curentul principal, tendintele oficiale, unde se-nghesuie cei multi si care sunt intens promovate.
Astazi, cel putin in Romania, nu mai exista de mult un curent principal, iar promovare culturala nici atat. Dar, desi ramas fara adversar, miscarea underground e vie si misca. Asta pentru ca, slava Domnului, e tot timpul ceva de criticat, de contrazis, de zgandarit – nu neaparat din teritoriul artei, caci artistul, nu-i asa?, este sau trebuie sa fie si un actor social. Asadar, punem tunurile pe normele morale, conventiile sociale, stat, presa, scoala, institutii diverse, atitudinea corecta politic – pe scurt, Sistemul.
Cu toate acestea, conform acelorasi dictionare, dar si studiilor sociologice si de teorie a artei, lupta cu sistemul nu este obligatorie, cu atat mai putin nici un scop in sine, iar angajamentul social-politic – facultativ. Exista artisti underground care chiar raman toata viata feriti de lumina reflectoarelor, pe care nu si-o doresc, adevarati sihastri ai culturii.
Din pacate, polisemantismul a facut ca de la teritoriul underground sa se revendice (ori sa-i fie alocate) si comportamentele deviante de orice fel. E straniu, bizar, bolnavicios, weird, kinky? – e underground! N-avem ce face.
Dupa cum n-avem ce face impotriva fenomenului prin care ceea ce se voia iconoclast ajunge sa fie elitist. A fi underground devine pe nesimtite un scop, in loc sa ramana un mijloc, iar originalitatea degenereaza in manierism. De aici pana la uniformizare nu mai e decat un pas, si iata paradoxul gata! Un alt paradox face ca, prin inteligenta manipulare, domeniul underground sa devina un agent comercial, de marketing – horribile dictu pentru undrerground-isti !
Recunoscandu-si drept precursori dadaismul si miscarea beat, cultura underground are drept principale componente muzicale curentele punk, tehno, mods, skinhead, la care se adauga manifestari in toate celelalte arte: pictura, literatura, teatru, cinema etc.
In fine, imaginea nonconformista, cu accente revolutionare si chiar extremiste, provine inevitabil din scopul initial: rezistenta fata de monopolul culturii „oficiale”. Nu-i un scop rau!
 

tczarojanu@yahoo.com