CULTURA URBANA/ Veselia generala

Când spui “pamflet”, spui Tudor Arghezi si spui “Baroane!” Dar celebrul text despre von Killinger, ambasadorul Germaniei naziste la Bucuresti in timpul celui de-al doilea razboi mondial e parfum de trandafiri fata de surate de pe alte meridiane, apartinând unor autori de aceeasi talie sau peste. Spiritele pudibonde ar trebui sa evite un citat din Mark Twain precum: “Desi am o experienta de 40 de ani in domeniul magariei si vanitatii omenesti desfasurate la banchete (e vorba despre banchetele Senatului, respectiv despre un ales al poporului american – n. TCZ),n-am vazut niciodata ceva care sa semene cât de cât cu nesimtirea si autoadmiratia acestui badaran, vulgar si de o incomparabila ingoranta.” Ia sa fi scris asa ceva un jurnalist român de tranzitie despre senatorul… (completati dv. pe linia punctata, ca aveti de unde)! In atare conditii, cine si ce poate garanta ca pamfletul insusi nu e o magarie? Un lucru banal, impalpabil, dar fundamental. Pune degetul pe el un clasic al genului, N.D. Cocea: “Esentiala calitate a pamfletului este sinceritatea si onestitatea lui”… Sunt doar doua dintre numeroasele lucruri pe care le-am invatat citind “Pamfletul si tableta. Jurnalism sau literatura?” (foto 1), de Catalin Mihuleac (foto 2), lucrarea de doctorat a absolventului de Geologie care ne obisnuise cu o proza scurta exploziva prin umor, ironie, dar si cu o perceptie sans peur et sans reprochea realitatii. Acum, il redescoperim in calitatea de cercetator atent, plonjând in sute de lucrari si articole dedicate temei sau ilustrând-o. Chiar daca subtitlul cartii duce intr-o directie specioasa, in fapt subiectul principal este morala ziaristului (oximoron, prea adesea). Intre altele, gasim aici o paralela inedita intre doua mari manipulari cu zeci de mii de morti, cea din 1907 fata-n fata cu cea din decembrie 1989. In acelasi timp, deloc de neglijat necesara distinctie pe care Mihuleac o face intre pamflet, tableta, dar si editorial – cele trei subgenuri ale jurnalimsului de opinie. Nu strica niciodata – si mai ales in acest domeniu – sa ne intoarcem putin la definitii, amintindu-ne (sau aflând abia acum) ca editorialul, de pilda, e menit sa lamureasca, nu sa inflacareze. Este motivul pentru care, in Occident, editorialistii chiar sunt voci ale societatii civile, repere de credibilitate, si nu de putine ori editorialul reprezinta punctul de vedere al intregii redactii – ba chiar si al patronatului publicatiei -, drept care poate sa fie si nesemnat. Parca tot autor de fictiune ar fi, si aici, Catalin Mihuleac! Cât de departe este modelul de realitatea româneasca a zilei! La noi, pamfletul – dar si editorialul – este salvarea celor care cauta sa injure si sa minta cu nerusinare fara a avea a se teme de rigorile legii. E pamflet, nu e calomnie!, tipa ei, veseli. Cât or mai fi veseli. TUDOR CALIN ZAROJANU (n.1956) a absolvit sectia de Informatica a Facultatii de Matematica, Universitatea Bucuresti, cu lucrarea de licenta “O privire matematica asupra piesei «Romeo si Julieta»”, publicata ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12 ani in informatica, pe toate sistemele de calcul si in toate tipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucreaza in presa: cotidian, saptamanal, lunar, agentie de stiri, radio, TV. A debutat editorial cu volumul de proza scurta “Viata ca troleibuz” (1992, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia “Viata lui Corneliu Coposu” (1996, editia a doua 2005), romanele “Reluare cu incetinitorul” (1997) si “Sfarsitul lumii” (2005), culegerea de proza scurta “Copiii asfaltului” (2007). In prezent lucreaza in TVR, fiind realizatorul talk-show-ului “In spatele usilor deschise”, si este colaborator permanent al Ziarului de Duminica, Revista Flacara si Radio Romania Cultural.

tczarojanu@yahoo.com