Cum a dispărut Tezaurul românesc la ruși

90 de tone de aur au fost transportate în 1917 la Moscova, împreună cu multe alte bunuri – tablouri, documente, bijuteriile Reginei Maria – pentru a nu cădea în mânile ocupanților germani. A venit foarte repede revoluția bolșevică, regimurile s-au schimbat în cele două țări care fuseseră aliate și nimeni n-a mai auzit ceva credibil despre soarta Tezaurului pentru returnarea căruia se discută și astăzi… în comisii bilaterale!


Pentru ca generațiile tinere să cunoască soarta acestui Tezaur despre care nu s-a vorbit decenii la rând, în 1999, istoricii Cristian Păunescu și Marian Ștefan au publicat “Tezaurul Băncii Naționale a Românei la Moscova”. În 2011, cu prilejul Simpozionului de istorie și civilizație bancară Cristian Popișteanu, cei doi au lansat o nouă ediție revăzută și îmbunătățită, în limbile română și engleză. “Pe lângă viețile omenești și sumele de bani – scrie guvernatorul BNR, acad. Mugur Isărescu -, Banca Națională a României a mai depus pe altarul unității naționale o importantă jertfă materială – Tezaurul adăpostit la Moscova și nerecuperat încă. Istoriei dramatice a acestui tezaur îi este dedicat volumul de față.”

Trebuie spus că n-au lipsit cărțile care au tratat subiectul Tezaurului. În 1934 a apărut prima lucrare de referință – Gr. Romașcanu, “Tezaurul român de la Moscova”. În vremea comunismului, subiectul a fost tabu. A încetat să mai fie în 1990. În 1993, istorcii Viorica Moisuc, Ion Calafeteanu și Constantin Botoran au publicat un volum de documente intitulat “Tezaurul României la Moscova”. În 1994 a apărut ediția a doua a cărții lui Gr. Romașcanu. Subiectul n-a lipsit nici din cărțile de memorii – Paul Niculescu-Mizil, “O istorie trăită”, Lavinia Betea. “Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceaușescu și Iliescu”.

Se știe că Lenin a declarat că Tezaurul se va întoarce în mâinile poporului român când acesta va fi condus de un guvern democratic. Nu s-a întâmplat așa nici în timpul regimului socialist, când, chipurile, la putere se afla proletariatul, nici după căderea comunismului. Nu s-au întors, spre a fi drepți, în 1956, decât tezaurul de la Pietroasa – Cloșca cu puii de aur – câteva piese din tezaurele mânăstirești, 1.350 de picturi și desene, între care 120 semnate de Nicolae Grigorescu. Dar și 33 kg de aur, 690 kg de argint și un număr de briliante. Colecția însă cuprindea 39.320 de piese, dintre care 35.000 monede și medalii.

Realizatorii volumului de față “și-au propus o nouă lectură a tuturor documentelor. Luând ca bază piesele originale aflate astăzi în Arhiva Băncii Naționale a României. În unele cazuri, documentele s-au păstrat în mai multe exemplare, manuscris și dactilograme; în aceste situații s-a luat ca bază forma finală.”