Cum a ramas prietena mea fara broboada

Cu acceptul meu, Editurile Polirom si Timpul m-au inscris in listele lor pe 2003, in vederea obtinerii subventiilor acordate anual de Ministerul Culturii si Cultelor. Polirom – pentru un volum de proza scurta, Timpul – pentru altul, de teatru.

De ce Polirom? Pentru ca-i remarcasem forta deosebita, cu prilejul publicarii unui volum anterior de-al meu: “Titlu neprecizat”. O asemenea editura inseamna distributie nationala, prezenta la targurile de carte, notorietate, drepturi de autor. Drepturi din care speram sa-i pot cumpara prietenei mele o broboada.

De ce Timpul? Dintr-un motiv sentimental: sunt, de mai multa vreme, in relatii bune cu directorul acestei edituri, C.M. Spiridon, un om care – am constatat – isi respecta cuvantul.

Spre placuta mea uluiala, ambele volume au obtinut finantarile ravnite. Dar – si aici uluiala mea n-a mai fost placuta – nu la editurile mentionate, ci la altele: Cronica si Edit Princeps.

Inutil de-adaugat ca acestea doua ma inrolasera pe listele lor fara asentimentul meu, fiind preferate, probabil, pentru ca literele “C”, de la Cronica, si “E”, de la Edit Princeps, le devanseaza, in alfabet, pe colegele “P”, de la Polirom, si “T”, de la Timpul.

Dar cum sunt familiarizat cu resemnarile, mi-am spurcat si de asta data ursitoarele, fara a protesta public, asa cum Ovidiu Simonca – unul dintre diriguitorii Poliromului – ma indemna s-o fac. Obisnuiesc sa port polemicile ca pe parfumuri, si-am considerat ca posibilele polemici cu Editurile Cronica si Edit Princeps nu se potrivesc PH-ului meu intelectual.

De aceea, intre timp, volumele au aparut, cu discretia ceruta de un asemenea trist eveniment.

Totusi, de ce salt vocea acum, in loc sa-mi deapan, in continuare, tacerea?

In primul rand, pentru ca editurile care m-au publicat, cumva abuziv, n-au semnat cu mine vreun contract, unde sa dam cu “subsemnatul”, asa cum spune legea ca se face. Sa pot vedea, negru pe alb, tiraje si celelalte clauze, cu care pot fi sau nu de acord. Oare asta sa se-nteleaga prin “tiraj confidential”? In al doilea rand, pentru ca Editurile Polirom si Timpul sa aiba convingerea ca n-am jucat la doua capete, cum m-au suspectat si, poate, ma mai suspecteaza. Apoi, pentru ca prietena mea sa afle motivele reale care-au facut si de-asta data imposibila achizitionarea broboadei visate indelung de ea. Si, in ultimul rand, pentru ca alti amatori de asemenea neastamparuri editoriale sa afle ca, pe viitor, il voi cobori pe Mos Neculai din cui.

P.S. In ragazul trecut de la trimiterea acestui articol pe adresa redactiei, am izbutit totusi sa semnez un act cu Editura Cronica. Astfel, am putut vedea tirajul “operei” mele, intitulate “Noapte buna, tampitule!”: 250 de exemplare. Si mi-am dat seama, intr-un sfarsit: eu sunt tampitul.