Cum ambientam tancul?

Culoarea divanului din salon este de multe ori criteriul pe baza caruia cei care mai cumpara lucrari din expozitiile de arta decid achizitia.

Nu aveti ceva pe vernil? poate fi una din intrebarile care ii “sidereaza” pe artistii a caror opera inseamna mai mult decat echivalentul unor simple “paretare” si a caror intentionalitate artistica este departe de a fi circumscrisa “unui colorit exultant” sau “poeziei grandioase a peisajului” cu care unii critici au definit comod si anodin creatii care, “introduse” in mod adecvat, ar fi determinat o perceptie superioara, reala, a operei de arta. De multe ori, dintr-o candida ignoranta, rolul artistului este redus la acela de “ambientare” a spatiului domestic, in sens decorativist, iar functia sa este asimilata celei de entertainer al celui care plateste.
Evident, artistul autentic nu poate fi un entertainer, si optiunile sale merg de foarte multe ori impotriva “trendurilor”, de regula, cu substrat comercial. Dimpotriva, o marca sigura a artistului autentic este transgresiunea, rebeliunea impotriva establishment-ului si a retetelor sigure, si aceasta nu doar dintr-un calcul simplist al recunostintei posteritatii.
Un exemplu la indemana l-am avut la Muzeul de Arta clujean cu prilejul expozitiei War Games, semnata Adriana Jebeleanu. Stabilita de cativa ani in Italia, tanara artista a abandonat DTP-ul in favoarea “marii picturi” si face o pictura mare la propriu. In panzele de ample dimensiuni nu de jocurile tip Play Station e vorba; trimiterea se face la marile jocuri politice care se executa cu arme adevarate. Expozitia sa este o consemnare in maniera neoexpresionista a masinariilor mortale, parte din cotidianul nostru vizual datorat mass-mediei, ce par intotdeauna prea indepartate pentru a constitui o amenintare reala, asa cum moartea e intotdeauna o chestie care-i priveste doar pe altii. Dar uneori telecomanda nu e suficienta pentru a ne deconecta de la ororile care se intampla departe: acum cativa ani, mirosul exploziilor din Iugoslavia trecea nestingherit frontiera pana la noi, varul inrolat in Iraq s-a intors avansat post-mortem fiindca TAB-ul lui a calcat pe o mina, iar pe amicii plecati de multi ani in Liban ii gazduim acum in sufragerie.
Succesul Adrianei Jebeleanu in Italia (inclusa in programul unor institutii de arta importante, castigatoare a bursei MOVIN’UP care ii sustine pe tinerii artisti), nu se datoreaza unei picturi accesibile, ce poate “ambienta” dulceag atmosfera din salon. Lucrarile sale, de o picturalitate intensa, expresie a unei constiinte lucide ce face apel la solidaritatea altor constiinte, au un mesaj fara echivoc, de o acuta actualitate, desprinsa parca din jurnalele de stiri ale ultimelor zile, poate nu chiar cu vorbele ce urmeaza: Atentie, oricand ne putem trezi in living cu un tanc!