Cum ne punem bine cu UE

Saptamana trecuta a fost marcata de miscarile nervoase ale puterii, menite a repara avariile din relatia Romaniei cu Uniunea Europeana. Intors din Indonezia, presedintele Iliescu s-a raliat premierului Nastase in acest efort. Ambii au primit-o cu deosebita curtoazie pe baroneasa Emma Nicholson, s-au fotografiat cu zambetul pe buze, dar n-au reusit sa o clinteasca de pe pozitia ei critica iscata de incalcarea Moratoriului privind adoptiile de copii. Baroneasa are o orgine sociala nesanatoasa: s-a format intr-o clasa nobiliara in care o data dat, cuvantul este respectat cu sfintenie.

Obisnuit sa gaseasca totdeauna vina la altii, presedintele Iliescu a declarat ca este nedrept ca Romania sa fie penalizata datorita proceselor electorale din tarile europene: “Suntem obisnuiti de 14 ani sa fim tocati marunt”. Dar nu cumva Occidentul ne toaca pentru ca am ramas cu structuri vechi de 14 ani? In loc sa pozeze ca victima (specialite de la maison), Iliescu ar trebui sa recunoasca faptul ca Occidentul, ori de cate ori am facut treaba buna, ne-a laudat, chiar premiat. Raportul de tara din 2003 a fost perfect obiectiv, apreciind atat progresele Romaniei, cat si neimplinirile ei. N-am auzit in Romania nici o voce care sa reproseze acestui document lipsa de fair play.

Desigur, sanctiunea suspendarii procesului de integrare a Romaniei ar fi nedreapta. Nici nu are sanse de adoptare o asemenea rezolutie dupa respingerea ei de catre grupurile socialiste si popular-crestine din Parlamentul European. S-ar putea totusi sa ne alegem cu o monitorizare severa a criteriilor politice de aderare, la care ne bucuram pana acum de o nota buna.

Singura reactie serioasa si responsabila a guvernului Nastase a fost decizia de a trimite la Parlament un proiect de lege privind adoptiile de copii, elaborat in spirit european. Sa speram ca respectarea legii va fi riguroasa indiferent de inaltimea interventiilor din viitor.

Ca raportor al Parlamentului European pentru Romania, baroneasa Nicholson s-a intalnit cu ministrul justitiei Rodica Stanoiu. Nici aici ea nu s-a lasat sedusa de prezentarea idilica a modului cum este administrata justitia in Romania. Doar a mers vestea pana departe ca ministrul justitiei si procurorul general au intervenit in mod abuziv in numeroase ocazii – de la arestarea lui Ciuvica in cazul Armaghedon la recenta hotarare a Tribunalului Bucuresti de a respinge inregistrarea pentru alegeri a Aliantei PNL-PD folosind chichita unei organizatii revolutionare avand ca presedinte de onoare pe Ion Iliescu.

Doamna ministru Stanoiu se faleste cu cele doua proiecte de lege privind reforma justitiei aflate in discutia Parlamentului. Dar in ambele proiecte apare destul de evident intentia ministrului de a pastra un rol important in administrarea justitiei. Astfel, se prevede ca ministrul sa fie cel care controleaza activitatea procurorilor si tot el sau ea urmareste cariera unui magistrat de la numirea in functie, avand cuvant greu in promovarea sau sanctionarea lui. Tot ministrul decide asupra bugetelor judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel. Impotriva acestor dispozitii s-au pronuntat nu numai cei din opozitie, dar si parlamentari PSD.

Oare cum isi inchipuie domnii Iliescu si Nastase ca vor schimba aprecierea comunitara privind justitia din Romania cu asemenea proiecte de legi si cu asemenea ministru de justitie? Insusi faptul ca timp de trei ani acest ministru a domnit peste acest tip de justitie constituie o descalificare pentru UE. Daca domnii Iliescu si Nastase vor cu adevarat sa convinga Uniunea Europeana ca s-a schimbat ceva in domeniul justitiei, primul lucru este sa numeasca un alt ministru de justitie, unul cu o viziune europeana asupra acestui sector major al vietii publice din Romania.