Versiunea completă
Ziarul de Duminică

Cum poți vorbi despre primii creștini/ de Stelian Țurlea

În anii 60, la care mă întorc de multe ori în relatările mele despre vreo carte, scriitor sau personaj important care a schimbat cumva lumea, exista un grup american faimos, intitulat Peter, Paul and Mary. Numele întregi erau Peter Yarrow, Paul Stookey și Mary Travers – aceasta a murit în urmă cu vreo trei ani, la venerabila vârstă de 72 de ani.

Stelian Turlea · 12 aprilie 2012 · 4 min de citit

Bart D. Ehrman

Petru, Pavel și Maria Magdalena Ucenicii lui Isus între istorie și legendă Editura Humanitas Traducere din engleză de Mădălina Constantin. În anii 60, la care mă întorc de multe ori în relatările mele despre vreo carte, scriitor sau personaj important care a schimbat cumva lumea, exista un grup american faimos, intitulat Peter, Paul and Mary. Numele întregi erau Peter Yarrow, Paul Stookey și Mary Travers – aceasta a murit în urmă cu vreo trei ani, la venerabila vârstă de 72 de ani. Grupul a fost celebru pentru cântecele de protest, precum “Blowing in the Wind” sau “If I Had a Hammer” cântat la celebrul marș asupra Washingtonului din 1963 cu Martin Luther King Jr. în frunte. “Blowing in the Wind” îi aparținea lui Bob Dylan, dar succesul grupului Petre, Paul and Mary a fost uriaș. Toate acestea mi le-am amintit când am văzut titlul acestei cărți “Petru, Pavel și Maria Magdalena”, o carte care n-are nimic cu muzica folk, dar al cărei autor, despre care voi vorbi imediat, își începe introducerea, spre marea mea uimire, cu o referire la grupul de folkiști. Care ar fi legătura? “În contextul anilor 60, când ne confruntam cu toții cu probleme sociale grele, cum ar fi sărăcia, asuprirea, rasismul, sexismul, cântăreții folk pledau pentru întoarcerea la omenesc: dreptate, libertate și iubire. Și se pare că lucrurile stăteau la fel și în Palestina romană din primul secol creștin. Preponderență aveau și atunci dominarea politică internațională și expansiunea imperialistă, diviziunile de clasă, opresiunea, ura, violența și războiul. În acea lume au apărut predecesorii cântăreților noștri folk din anii 60.” Îndrăzneț început! Bart D. Ehrman conduce Departamentul de studiu al religiilor din cadrul North Carolina University, Chapel Hill. Și-a făcut studiile de masterat și doctorat la Princeton Theological Seminary, unde a absolvit, în 1985, magna cum laude. Este unul dintre cei mai importanți experți în istoria creștinismului timpuriu, cunoscut publicului larg prin cărți precum Jesus, Interrupted: Revealing the Hidden Contradictions in the Bible (2009); Lost Christianities (2003); Lost Scriptures: Books That Did Not Make It into the New Testament (2003); The Apostolic Fathers (2003) ș.a. (1993). Mai este autor al volumelor de mare succes Adevăr și ficțiune în “Codul lui Da Vinci” și Evanghelia pierdută a lui Iuda. După amintitele cărți, revine cu acest tur de forță la creștinismul timpuriu, centrat pe viețile a trei dintre ucenicii lui Isus. Ehrman se apleacă cu minuție asupra surselor celor mai variate, desprte istoria de legendă, faptul real de anecdotă. Răspunde pe rând și minuțios unui șir de întrebări: ce ne spune Noul Testament despre cei trei ucenici? Ce aflăm din legendele care au circulat după moartea lor? Cât din ce ni s-a transmis până azi are acoperire istorică? De unde a început înflăcărarea primilor creștini? După aproape 400 de pagini de analiză pertinentă și convingătoare, cu un limbaj accesibil și o cercetare dintr-o perspectivă inedită, Ehrman ajunge la o concluzie care face legătura cu începutul surprinzător. “Trioul folk cu același nume din anii 60 erau provestitorii vremii lor. Multe dintre cântecele lor cele mai cunoscute erau de fapt reproduceri ale cântecelor scrise de alții. (…) Poate aceste cântece vorbesc despre sentimentul rătăcirii, odată cu pășirea într-o nouă lume și cu abandonarea celei vechi și confortabile? Primii creștini încercau un asemenea sentiment de înstrăinare. (…) Probabil că Petru nu a înviat un ton afumat, Pavel nu a botezat un leu, iar Maria nu a înviat o femeie după ce aceasta zăcuse moartă vreme de doi ani pe o insulă pustie. Dar mulți creștini credeau că aceste lucruri se întâmplaseră. Când spuneau astfel de povești – dintre care unele erau chiar corecte din punct de vedere istoric -, ei aveau o motivație: poveștile aveau sens pentru ei, exprimau viziunea lor asupra lumii, întruchipau credințele, valorile și interesele lor, la fel ca baladele folk din anii 60 pentru unii dintre noi.” Interesant și strălucit mod de a vorbi despre religie. O spune și unul dintre exegeți, John Shelby Spong, citat pe coperta a patra: “Cartea de față este extraordinară pentru mințile deschise care caută adevărul în formulele religioase antice, dar și o lectură incomodă pentru cei care cred că dețin adevărul absolut.”
Citește și