Cum s-a împărțit patrimoniul sindicatelor: 2,3 mld. $ și cel puțin 21.000 de imobile

Înainte de 1989, România era țara unui singur om, a unui singur partid, a unui singur sindicat. Aproape că nu exista român să nu fie membru UGSR, un sindicat mamut cu o istorie întinsă pe aproape un secol și un buget pe mă­s­ură: toată lumea cotiza, volens-nolens, la fondul acestuia, cu 1% din venituri. Re­voluția a găsit Uniunea Generală a Sin­dicatelor din România cu 8 mi­lioa­ne de membri – plătitori, conturi im­presionante și bogății considerabile. Știrile Pro TV au încercat să arate ce s-a întâmplat cu patrimoniul sindica­telor, după două decenii, printr-o anchetă difuzată în cadrul emisiunii “România, te iubesc!”.

Mai precis, la Bancorex și BNR, UGSR dispunea în 1989 de 4,7 miliar­de de lei (peste 300 de milioane de dolari) și 2 milioane de dolari. Cărți, tablouri, chiar și un vapor. Și 21.000 de imobile: 55 de case de cultură, 19 cluburi sin­di­cale, 17 case de odihnă și trata­ment, însemnând nenumărate hoteluri și vile, zeci de sedii, peste 400 de apartamente, garaje, sute de baze sportive, toate adunate din 1906 încoace.
La așa avere, și teama că ea va fi risi­pită a apărut la scurt timp după decembrie ’89, iar temerile de atunci s-au dovedit a fi justificate.
“Vă spun sincer, un moment de tea­mă a fost acela când am avut o reu­niune cu diverșii lideri de federații, de confederații, chiar sindicate mari din țară și veniseră la propriu cu valizele du­pă bani. Să-și ia partea din patri­moniul UGSR-ului și încercau aproape să mă linșeze”, a spus Victor Ciorbea, fost lider sindical la începutul anilor ’90, devenit apoi primar al Capitalei și premier pentru un an.

Încă din 1990 au început să apară noi sindicate, federații, confederații, toa­te libere. Și toate jinduind la câte o bu­cățică din patrimoniu. Încetul cu în­ce­tul, miliardele și activele UGSR au dis­părut. O primă tentativă de a salva con­turile UGSR a fost făcută la înce­pu­tul anului 1990, când premierul Petre Roman a blocat conturile.
În ciuda faptului că atunci s-a hotă­rât că sindicatele au doar drept de ad­mi­nistrare a bunurilor moștenite, nu și de vânzare a lor, banii au fost “retrași” din conturi, locuințele s-au “vândut”, ba­zele sportive și garajele au fost “re­tro­cedate”, iar hotelurile din stațiuni au ajuns la “patroni”.

Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa, recunoaște că o parte din banii de atunci au dispărut nejustificat, dar nu pare îngrijorat, vorbind cu aceeași re­laxare și despre dispariția imobilelor, care s-au împărțit după ce “cashul” a dispărut. “Prada a trebuit împărțită la mai multe guri. În 1994, la masa bo­gaților au apărut 2 confederații sindi­cale noi – BNS și CSDR care alături de CNSLR Fră­ția și Alfa au luat câte ceva din bu­nu­rile imobile ale UGSR. Din nou miș­ca­re dubioasă, având în vedere că, prin le­ge și prin statutul sindica­te­lor, înstrăi­na­rea acestor bunuri era interzisă. Mai ales că UGSR nu a fost niciodată desfi­in­țată, așa cum prevede legislația sau prin lege. În România însă se poate.”
Principalii beneficiari au fost liderii primelor sindicate postrevoluționare. La momentul respectiv existau 27 de con­federații sindicale, însă doar o parte au ajuns la bani, iar cele care i-au luat atunci au rezistat până în prezent.
Prima și cea mai mare dintre ele este CNSLR, condusă în 1990 de Vic­tor Ciorbea.

Marea împărțire a fondurilor a început în 1991, odată cu instalarea în frun­tea guvernului a lui Theodor Sto­lojan. La pomană au participat Victor Ciorbea din partea CNSLR, Miron Mi­trea (fost ministru al transpor­turilor în Gu­vernul Năstase) de la CSI Frăția și Bog­dan Hossu din partea Cartel Alfa. Cu o semnătură și o ștampilă, zecile de milioane de dolari au luat drumul altor conturi.
“1990 este un an dominat de un vid de putere și de un vid legislativ. Din acest motiv, anul 1990 este anul în care s-au întâmplat tot felul de năzbâtii. Tot felul de anomalii. Atunci cei care aveau autoritatea, indiferent că se aflau pe parte guvernamentală sau că repre­zentau diverse structuri, considerau că tot ceea ce a fost legislație în trecut nu mai e valid, nu se mai aplică și pe vidul ăla legislativ își pot permite orice”, susține Dumitru Costin, liderul BNS.
Miron Mitrea, unul dintre cei mai influenți politicieni, a fost un jucător important în tranzacționarea patrimo­niu­lui UGSR. În prezent, el are o ver­siu­ne ine­dită despre evaporarea banilor.

“Ce s-a întâmplat cu banii ăia? Au rămas în cont la CNSLR până când 4,2 miliarde sau cât ajunsese nu mai valorau nimic. Cei 4,2 miliarde, aproa­pe 300 de milioane de dolari, cam atât era valoarea lor în ’90, au rămas în con­turi, s-au devalorizat, au fost ca ba­nii de mașină, 5.000 de lei de mașină, de Dacie”, spune Mitrea.
Întrebat de reporterul Pro TV dacă ar fi dispus să pună la dispoziție chel­tuielile pe care le-au făcut atunci con­federațiile din acei bani, Marius Petcu, liderul CNSLR Frăția, a răspuns: “Nu sunt în măsură să vă pun la dispoziție decât ceea ce am preluat eu pe linia CNSLR-ului. Arhiva UGSR este deți­nu­tă de mine, dar nu am acces la ea fără acordul celorlalte confederații. Practic eu nu sunt altceva decât un depozitar.” Stirile Pro TV.