Cum s-a nascut "Hora Unirii"?

De cand dateaza povestea “horei unirii”? “Din anul 1859” se va raspunde. Dar cum s-a nascut ea? A fost rezultatul unui sentiment national aparut spontan in piepturile moldovenilor si muntenilor de odinioara? Cert este ca evenimentul nu a ramas fara ecou in fantezia oamenilor simpli caci, cincizeci de ani mai tarziu, dr. Nicolae Minovici descoperea un tatuaj reprenzentand doua femei nud, care-si uneau mainile sub o singura coroana. Acel tautaj publicat in anul 1898 in lucrarea Moda tatuajelor din Romania reprezenta simbolic, prin filtrul intelegerii unui om simplu, “unirea Moldovei si a Valahiei”.
Hora Unirii a aparut si ea cu prilejul acelui eveniment si am avut surpriza sa descopar, ca nu ar fi fost rezultatul unui sentiment puternic de manifestare a multimilor inflacarate de patriotism.
Viata taranului nostru, precum si a targovetilor, nu era de invidiat la mijlocul secolului al XIX-lea. Saracia, adesea bolile nutritiei insuficiente, ale mizeriei in general, erau prezente in viata multora. Apoi, alternative sociale nu prea existau pentru cei aflati la baza piramidei sociale, iar conturarea unui stat nou ii lasa pe multi aproape indiferenti. Obiceiurile si mentalitatile nu se puteau schimba de la o zi la alta, lucru pe care il stim si astazi, insa noul stat trebuia sa se legitimeze cu simboluri cotidiene mai putin manevrate inainte.
In anul 1860 a fost publicata o caricatura a noilor moravuri, al carei mesaj ar surprinde pe orice istoric si nu este de trecut cu vederea o astfel de imagine a trecutului. Deoarece in aceasta aparent banala caricatura apare un grup de tarani dansand o hora, desculti si incurajati de biciul jandarmilor imbracati in uniforma napoleoniana. Textul care insoteste imaginea este una dintre strofele “Horei Unirii”, in alfabet chirilic! Pana si soarele zambea loviturilor de bici, care-i fortau pe tarani sa danseze “Hora Unirii”, astrul ceresc fiind impodobit cu celebra palarie napoleoniana. Forme fara fond. Folosindu-se forme noi, precum uniforma evropeneasca si simbolurile unitatii statale, care traversau Europa natiunilor moderne, fondului autohton i se aplicau aceleasi formule: lovituri de bici pentru a-l forta pe localnic sa adopte noile simboluri, in care el nu credea. De aceea, nu-i de mirare ca la 1848-1849 aceiasi tarani fortati sa danseze “Hora Unirii” la 1859 nu erau interesati de cuvintele cele noi precum “libertate” sau “constitutie”. Ei doreau ceva mult mai simplu si mai aproape de nevoile lor: pamant. Cat de mult s-a inteles acest lucru la 1848 sau zece ani mai tarziu, ne ofera un raspuns anul 1907.
Povestea pe scurt a nasterii simbolului propagandistic al “Horei Unirii” vine sa intareasca certificarea unei realitati: Romania moderna s-a nascut grabnic fiindca timpurile o cereau pentru a nu disparea politic, dar sacrificiul a fost ceea ce numim “forme fara fond”.