Cum să împiedici un american să plătească cu cardul

Diferențele dintre sistemele de securizare americane și cele europene ale cardurilor de credit împiedică de multe ori un cetățean american să își achite nota de plată la comercianții europeni, scrie The Wall Street Journal.

În ediția de marți a cotidianului Wall Street Journal, Brian M. Carney scrie despre tehnologiile divergente care au creat probleme turiștilor și expaților americani în spațiul european. În urmă cu o decadă, Europa a trecut de la sistemul cardurilor cu bandă magnetică la cel cu cip și PIN. Acest lucru presupune efectuarea unei plăți prin introducerea cardului într-un POS și tastarea codului PIN, în loc de trecerea benzii magnetice printr-un aparat și semnarea chitanței, cum este în SUA.

În teorie, Visa și Mastercard susțin că vânzătorii parteneri acceptă orice fel de card, fie cu cip, fie fără cip. Însă în realitate, lucrurile nu stau așa.

Problemele pentru turiștii americani în Europa pornesc de la temerile comercianților care cred că dacă nu verifică codul PIN ar putea fi forțați să returneze banii dacă clientul contestă plata, ceea ce este fals. Conform înțelegerilor cu băncile, vânzătorii trebuie să folosească cea mai sigură metodă de plată de care dispun. Dacă dispun de un sistem cu cip și PIN și nu-l folosesc pot fi trași la răspundere. Însă dacă nu este cazul, acceptarea unei plăți cu semnătură pentru un card cu sau fără cip nu este mai riscantă pentru comerciant decât acceptarea unei plăți cu introducerea codului PIN.

În SUA sunt în uz aproximativ 1,5 miliarde de carduri de credit și doar câteva sunt cu cip.

Diferențele dintre sistemele de securizare a cardurilor au apărut datorită abordării în mod diferit a problemei fraudei electronice de către SUA și UE.

Europenii au introdus cardurile cu cip pentru a răspunde celor două mari amenințări de fraudă cunoscute: falsificarea cardului și furtul sau pierderea plasticului. În legislația europeană, dacă cineva îți folosește cardul de credit sau de debit într-un magazin și introduce corect PIN-ul, înseamnă că acea persoană a fost autorizată de către posesor să efectueze plata sau că ai fost neglijent în ceea ce privește protejarea codului PIN. Comerciantul și banca nu au nicio vină, întreaga responsabilitate revenindu-i posesorului cardului.

În contrast, sub legislația americană, vina nu poate reveni posesorului de card așa de ușor, motiv pentru care SUA a abordat o altă metodă pentru protecția împotriva furtului electronic. Atunci când un card de credit emis de către o bancă americană este folosit, tranzacția este verificată în timp real de către bancă conform unor algoritmi care iau în calcul nu numai balanța din cont, dar și cheltuielile stabilite și obiceiurile de călătorie. Băncile americane au investit miliarde de dolari în sistemele de detecție a fraudelor. Dacă detectează probleme, tranzacția este blocată oriunde în lume, în timp real. Orice american care călătorește peste ocean și folosește cardul în altă țară fără să-și informeze banca în prealabil, primește un telefon sau un email de la bancă în care este avertizat în legătură cu posibile activități frauduloase.