Cum se apara un imperiu de apa

Pe motiv ca apa este un bun prea important pentru a fi lasat pe mana strainilor, Franta impiedica patrunderea companiilor externe pe piata interna, asigurand dominatia gigantilor autohtoni, Vivendi si Suez, chiar daca acest protectionism ii dezavantajeaza pe consumatori. In schimb, guvernul francez si institutiile UE ajuta cele doua companii sa se extinda pe pietele internationale.
La sfarsitul anului trecut, cand gigantul francez inglodat in datorii Vivendi Universal a anuntat ca vrea sa vanda actiuni din divizia sa de apa, Vivendi Environement, guvernul francez nu a fost deloc entuziasmat de ideea ca strainii ar putea obtine controlul companiei, arata o analiza a International Consortium of Investigative Jouralists (ICIJ). 
Ministerul de finante a format rapid un grup de investitori care sa preia Vivendi Environement. Printre acestia se afla compania franceza de energie de stat Electricite de France (EdF), care a luat 4% si optiunea de a mai cumpara inca 4% si banca de stat Caisse des Depots et Consignations, care a preluat 3,2% si optiunea pentru inca 5,6%.
Sindicatele si grupurile de consumatori si chiar compania Suez, cel mai mare rival al Vivendi, impartaseau viziunea guvernului.
“Datorita faptului ca apa este un bun simbolic, pietele de apa sunt adesea foarte xenofobe”, a spus Jean Luc Trancart, director general adjunct la Suez.
Totusi, respectul pentru xenofobia din acest sector nu a impiedicat guvernul francez sa sustina agresiv expansiunea companiilor franceze de apa dincolo de granite.
Protectionismul din sectorul francez al apei nu a avut efecte pozitive pentru consumatori. In Franta, majoritatea retelelor de distributie a apei sunt controlate de trei mari firme: Vivendi detine in jur de jumatate, iar Suez aproape un sfert. Saur, divizia de apa a conglomeratuluiu francez Bouygues, are 10%. Restul de 20% se afla in gestiunea autoritatilor municipale.
Un sondaj realizat in Franta arata ca societatile de utilitati publice ofera aceste servicii la preturi mai reduse decat marile firme private. Operatorii municipali ofera de asemenea servicii mult mai bune arata sondajul respectiv.

BERD e pentru transparenta. Dar la altii
In pofida acestor concluzii si nestigherite de actiunile in justitie civile si penale impotriva companiilor franceze de furnizare a apei, organismele financiare internationale, precum Manca Mondiala, Fondul Monetar International si alte institutii europene continua sa paveze drumul Vivendi si Suez catre Africa, Europa de Est, America Latina si Asia.
In Europa de Est, ajutate de Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD), Vivendi si Suez au obtinut o multime de contracte de privatizare.
tarile in curs de aderare trebuie sa-si modernizeze sistemele de utilitati publice si sa le supuna liberei concurente. Insa, cel mai adesea, piata joaca un rol minor in incheierea contractelor.
Pentru a se asigura de obtinerea concesiilor de catre companiile private europene, BERD a cerut guvernelor est europene ca in schimbul creditelor acordate pentru ameliorarea retelelor de distributie, sa garanteze contractele pentru companiile alese de banca. In unele cazuri BERD a interzis chiar licitatiile deschise.
Spre exemplu, in noiembrie 2000, BERD a acordat un credit de 23 de milioane de dolari pentru orasul Timisoara in vederea privatizarii si vanzarii sistemlului de distributie a apei catre “un operator international puternic”. Contractul nu fost insa scos la licitatie. Suez, care oferea 6 milioane de dolari pentru un proiect in parteneriat cu BERD a fost in final “selectata”  pentru a obtine 51% din participatii. Restul de 49% este in proprietatea Aquatim, detinuta de orasul Timisoara.
Daca s-a plans adesea de lipsa de transparenta a procesului de privatizare din Europa de Est, banca a realizat proiecte in colaborare cu Vivendi si Suez care nu au fost tocmai transparente.