Cum se naște un bestseller?/ de Elisabeta Lăsconi

Ce secret a descoperit Tatiana de Rosnay, că după șapte romane publicate în Franța dă lovitura cu al optulea, “Se numea Sarah”, scris în engleză? Fascinează atât povestea din roman, cât și povestea romanului, căci “Se numea Sarah” a depășit ca tiraj două milioane de exemplare, în Statele Unite ale Americii se menține sus de tot în topul vânzărilor, traducerile duc cartea spre cititorii de pretutindeni.

În 2010, mai multe publicații dedicate cărții au plasat-o pe Tatiana de Rosnay pe locul 8 între autorii de ficțiune cei mai bine vânduți în Europa, în ianuarie 2011, clasamentul celor cei mai citiți autori francezi, publicat în Le Figaro, o situează pe locul 5. Ce se poate comenta? Schimbi locul, schimbi norocul! Tatiana de Rosnay a schimbat limba scrisului și editura, cu efect benefic uluitor!

Autoarea a început să se documenteze pentru carte în 2001, a scris-o în mai puțin de un an în engleză (din iulie 2002 până în martie 2003) și a reușit să o publice abia în 2005 la altă editură, Héloïse d’Ormesson. Tatiana de Rosnay este bilingvă, fiind născută din tată francez și mamă englezoaică. Cele șapte romane scrise în limba tatălui nu au propulsat-o așa cum a făcut-o al optulea, cel scris în engleză.

Scriitoarea și recunoaște că a simțit nevoia să scrie în engleză, poate și fiindcă personajul principal, Julia Jarmond este o jurnalistă americană care trăiește la Paris. Ea primește de la publicația unde lucrează comanda unui articol despre razia de la Vélodrome d’Hiver, când se comemorează 60 de ani de la episodul rușinos și tragic din istoria Franței, când evreii francezi au fost adunați de poliția franceză, ținuți în velodrom și apoi deportați, iar între ei se aflau 4.000 de copii.

Viața Juliei Jarmond din Parisul anului 2002 are necazurile ei: căsătorită cu un francez pe care îl iubește, ea totuși simte că este înșelată, că n-a fost acceptată de familia lui complet niciodată, ba chiar descoperă o infidelitate ce a durat ani întregi. Povestea ei înrămează o tragedie petrecută în 1942, cea a fetiței evreice de 10 ani, care își încuie frățiorul de 4 ani în ascunzătoarea lor secretă, atunci când aude bătăile polițiștilor în ușă.

Romanul alternează povestea fetiței dusă, împreună cu părinții ei, în Vélodrome d’Hiver, apoi în lagăr, obsedată să-și salveze fratele căruia îi promisese că se întoarce și povestea Juliei Jarmond, pe care investigațiile o duc la “scheletul din dulap”: secretul păstrat de familia soțului ei, legat de apartamentul în care bunicii s-au mutat în cursul aceluiași an, 1942…

Structura de thriller te ține cu sufletul la gură, așa că te acaparează câteva ceasuri bune, practic, nu poți lăsa cartea din mână. Dar succesul se naște din temele scoase la lumină, incomode și dureroase, care, măcar după atâtea decenii, trebuie înfruntate, cât și din formula folosită, cu două planuri narative, din misterul trecutului care shimbă radical prezentul. Julia Jarmond nu are liniște până când nu află ce s-a întâmplat cu Sarah și face descoperiri tot mai dramatice.

Mai întâi complicitatea și lașitatea colectivă față de sminteala istoriei – oamenii obișnuiți, acum bătrâni, trăiesc cu povara celor văzute atunci: lungul convoi al evreilor ridicați de polițiștii francezi, supunerea docilă a autorităților față de comanda germană. Se adaugă pe parcursul aventurii teribile trăite de Sarah refuzul țăranilor de a le primi în casă pe fetițele fugite din lagăr, denunțul făcut de un medic.

Și, în compensație, gesturile rare de omenie: o femeie îndrăznește să le arunce pâine celor arestați pentru vina de a fi evrei, doi bătrâni oferă găzduire celor două fetițe fugare și pe una reușesc să o salveze. Trecutul explorat de Julia Jarmond îi clarifică propria viața și o determină să facă alegeri decisive, căutarea luminează dâra lăsată în urmă de Sarah și în Franța și pe pământul american…

Tatiana de Rosnay, Se numea Sarah, traducere din limba engleză de Monica Dinu, Editura Litera, 2010; 320 pag.

ELISABETA LĂSCONI, eseist și critic literar. Absolventă a filologiei bucureștene (1980), doctorat susținut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărți (“Oglinda lucioasă, oglinda aburită”, Ed. Amarcord, 2000; “Sorin Titel, Ciclul bănățean”, Ed. Univers, 2000). Colaborări la revistele Adevărul literar și artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viața Românească.