Cum seamana criza cu traficul blocat

Cea mai simpla explicatie pentru cum a aparut aceasta criza financiara mondiala este sa o compari cu traficul din Bucuresti. Goana dupa viteza, si intr-un caz, si intr-altul, a dus la un blocaj.

Asa cum oamenii au cautat sa mearga mai repede si au inventat mai intai bicicleta si apoi masina, deci si-au inmultit, printr-o PaRGHIE si un mecanism, mai intai cu patru si apoi cu 10-20 viteza de mers, tot asa si bancile au facut LEVERAGE. Leverage-ul (care se traduce de fapt prin parghie, de unde vine si levier) este posibilitatea de a intra intr-o afacere cu numai 30%, 20% sau 2% din bani, pentru a profita de crestere si de vanzarea cu profit. Asa cum oamenii vor sa ajunga mai repede dintr-un loc in altul, la fel si bancile au vrut sa faca profit mai mult si mai repede. Numai ca parghia s-a intors impotriva. Folosita de toti odata, pe drumuri inguste, cu reguli ramase in urma, viteza s-a tranformat in anti-viteza. Plusul a ajuns minus. Masinile au ajuns sa mearga mai incet decat oamenii. Bancile au ajuns sa nu-si mai poata onora obligatiile. Bancile au folosit atat de mult parghia imprumuturilor, incat s-au sufocat in lichiditati, care au fost plasate prost numai din dorinta de fi iar si iar in fata altora, pentru a avea mereu si mereu actiuni in crestere, iar bucurestenii (si nu numai, pentru ca si in Cluj sau Timisoara a inceput sa se circule la fel de prost) au cumparat atatea masini, ca nu mai au loc unii de altii. Si intr-un caz, si intr-altul, sub presiunea vitezei, regulile au devenit tot mai relaxate – bancile au incalcat regulile de prudentialitate, asa cum masinile incalca regulile de stationare, impiedicand circulatia. Ce ar trebui acum? Asa cum in Bucuresti sunt supraurgente culoare speciale pentru autobuze si taxiuri pe bulevardele cu mai mult de trei benzi, deci o interventie a administratiei, bancile vor fi nevoite (si sunt deja) sa suporte reglementari mult mai dure in schimbul ajutorului dat de guverne.   Cel mai mare pericol acum ar fi sa impuscam economia de piata. Ar trebui date la casat masinile pentru ca ne sufocam in trafic? Ar trebui desfiintate bancile pentru ca nu mai dau credite acum?  Paradoxal, probabil ca tarile din Europa de Est, care au trecut prin experienta dura a socialismului, vor deveni acum aparatorul “de ultim resort” ai principiilor pietei libere. Ceea ce trebuie retinut din ceea ce se intampla este insa ca, mai devreme sau mai tarziu, anomaliile economice se corecteaza. Era anormal ca inainte de ’89 un lucrator la abator sau la aprozar sa aiba mai multa putere si bani decat un profesor, dar si in ultimii ani era anormal ca un un agent imobiliar luat “de pe strada” sa castige dublu sau triplu fata de un profesor sau un medic. Sigur ca piata de real estate, in crestere puternica, avea nevoie de oameni, iar salariile respective erau (sau sunt) o masura nu atat a valorii personale, ci a starii pietei din acel moment. Totusi, pe termen lung, dincolo de baloanele care se umfla si antreneaza oameni, bani, credite – dar care exprima starea pietei de la un moment dat, starile anormale se corecteaza. Fara piata nu exista ruptura creativa, nu exista alocare optima a resurselor. Responsabilitatea individuala nu poate fi inlocuita de responsabilitatea colectiva niciodata, este un fapt practic, asa cum rasare soarele in fiecare zi. Sigur ca in aceste momente in care statul este fortat sa intervina, sunt puse sub semnul intrebarii virtutile pietei libere, dar si daca s-ar nationaliza toate companiile auto din America, diferenta fundamentala fata de o economie dirijata ar ramane uriasa – si anume libertatea de exprimare. Doar afland situatia reala o poti corecta, poti sa faci planuri de avarie. Nu ai cum sa dai drumul din nou la trafic si la economie, sa profiti de creativitatea umana – care a facut si masinile, si bancile – fara cunoasterea corecta a realitatii.