Cum va funcționa sistemul de apărare antirachetă de la Deveselu?

La Deveselu vor fi amplasate 24 de lan­sa­toare de rachete interceptoare grupate în trei așa-numite silozuri, adică niște cavități cilin­drice săpate în sol în care sunt instalate și din care se lansează rachete sau proiectile tele­ghidate cu propulsie autonomă.

“Facilitatea de la Deveselu va avea trei silo­zuri a câte opt interceptoare, deci vor fi mi­ni­mum 24 de interceptoare, la care se adaugă radarul de control al rachetelor interceptoare”, a spus șeful Statului Major al Armatei. Siste­mele radar destinate descoperirii țintelor, adică ale rachetelor intercontinentale, vor fi găzduite de alte state.

Rachete de interceptare vor face parte din așa-numita categorie SM-3, Standard Missile 3, tip Block 1B, baza urmând să devină ope­ra­țională începând din anul 2015. Spațiul ocupat de sistem va fi de aproximativ 175 de hectare.

La această oră în lume dispun de rachete inter­continentale SUA, Rusia, India, Pakistan, Iran și Israel, cu o rază de acțiune de la 4.500 de km (Iran) până la 12.000 km (China).

Rachetele interceptoare nu au încărcătură explozivă și nu sunt purtători ai unor încăr­cături periculoase, nucleare, biologice sau chi­mice, fiind proiectate să distrugă rachetele ostile prin forța impactului, potrivit unor declarații publice ale subsecretarului de stat american Ellen Tauscher.

România nu va trebui nici să cumpere ra­chete interceptoare, nici să plătească pentru in­stalarea sau amenajarea locației propriu-zise a acestora pe teritoriul României. Potrivit unui oficial american care face parte din delegația ce ne­gociază Acordul privind amplasarea, în România, numai amplasarea sistemului costă 400 mil. dolari, la care se adaugă 20 mil. dolari anual funcționarea sistemului, fără a include rachetele.

Cheltuielile pentru realizarea sistemului sunt suportate de către SUA, în timp ce România va pune la dispoziție locația, iar orice alte eventuale costuri vor face obiectul nego­cierii bilaterale.

România a fost aleasă să găzduiască siste­mul de rachete după ce o serie de studii au indicat faptul că sud-estul Europei este din ce în ce mai vulnerabil la amenințări cu rachete cu rază scurtă și medie de acțiune, iar în acest context, România este, din punct de vedere strategic, în cea mai bună poziție pentru a găzdui interceptorii tereștri.

Dezvoltarea sistemului de apărare antirachetă în Europa presupune patru etape de implementare, România fiind implicată în cea de-a doua etapă.

Prima etapă de implementare este în des­fășurare și presupune protejarea unor porțiuni ale Europei de Sud-Est, prin desfășurarea de sisteme radar și interceptori SM-3 amplasați pe na­ve, însoțită de amplasarea unui sistem radar înaintat, care va detecta lansarea rachetelor încă din faza ascendentă a traiectoriei. Prima etapă a demarat la 7 martie 2011, prin trimiterea în Marea Mediterană a navei “USS Monterey”, echipată cu sistemul Aegis.

Cea de-a doua etapă, unde România este in­clusă și are ca orizont de timp anul 2015, preve­de extinderea protecției aliaților NATO prin operaționalizarea unei noi generații de inter­ceptori SM-3 care să permită lansarea de la sol precum și a noi baze radar care vor fi am­plasate în baze terestre din Europa de Sud-Est.

În etapa a treia, cu un orizont de timp 2018, urmează să fie extinsă acoperirea sistemului la toate statele membre NATO din Europa, prin amplasarea unei noi baze terestre în nordul Europei (în Polonia), precum și prin conti­nua­rea procesului de dezvoltare a unor noi rachete SM-3, amplasate pe mare și pe uscat, iar cea de patra etapă, cu un orizont de timp 2020, pre­vede asigurarea unei protecții crescute a terito­riului SUA împotriva unor atacuri cu rachete inter­continentale, inclusiv prin dezvoltarea în con­tinuare a rachetelor SM-3 și a sistemelor radar.

România a acceptat să găz­duiască sistemul de interceptoare Standard Missile 3 (SM-3), ca parte a planului pus la punct de Barack Obama. În septembrie 2009, Barack Obama a anunțat modificarea planului gândit de predecesorul său George W. Bush și a hotărât implementarea în următorul deceniu a unui plan complet nou, care modifică și locațiile inițiale.

Acesta se deosebește de fostul proiect ame­rican de “scut” lansat de Bush, care avea ca obiectiv apărarea teritoriului american împotriva rachetelor cu rază lungă de acțiune care ar fi putut survola Europa. SUA au purtat dis­-cuții cu mai multe state europene în vederea con­stituirii planului, în ceea ce privește Româ­nia acestea având loc chiar în timpul vizitei la București din octombrie 2009 a vice­președintelui american Joe Biden, care a dis­cutat cu președintele Traian Băsescu despre noul plan al lui Obama.

Într-un discurs ținut de Biden, acesta și-a ex­primat aprecierea față de Băsescu și guvern cu privire la aderarea la sistemul de apărare antirachetă. “Este o arhitectură mult mai bună, care are avantajul că protejează fizic atât Europa, cât și Statele Unite”, a declarat Biden în discursul său. Biden a mai vizitat atunci Polonia și Cehia.

Planul inițial de apărare antirachetă pus la punct de George W. Bush viza amplasarea a zece sisteme bazate pe interceptoare în Polonia și a unui radar în Cehia, întregul sistem fiind gândit cu scop de apărare împotriva rachetelor cu rază lungă care ar putea fi lansate din Iran, Coreea de Nord sau chiar din Rusia. Conform planului lui Bush, ar mai fi fost folosite radare și sisteme de interceptoare din Alaska și California (SUA) și Fylingdales (Marea Britanie).