Daca cererea e mare, de ce sa nu fie scumpe?

Bancile romanesti continua sa mentina un nivel ridicat al ecartului dintre dobanzile pe care le practica la credite (active) si cele pe care le ofera la depozite(pasive). Anul trecut bancile au scazut dobanzile la depozite substantial, dar nu acelasi ritm l-a practicat si la credite. Conform ultimelor date disponibile, pe luna noiembrie, diferenta dintre dobanda medie la creditele in lei si cea la depozite se ridica la 15 puncte procentuale, respectiv intre 30,3% si 14,5%. Mai mult decat atat marja este chiar mai mare decat dobanda la depozite in multe cazuri.
In cazul valutei bancile atrag dolari cu dobanzi de 1-3,5% pe an  si acorda credite cu rate care depasesc 8-9% pe an. La euro bancile platesc o dobanda de 2-4%, si percep la credite o rata de peste 8%.  Aproape 75% din creditele din Romania se dau in valuta – dolar si euro. Ponderea creditelor in euro este de putin peste 31%, in timp ce dolarul detine o pondere de 41%.
Persoanele fizice nu prea au posibilitatea de a negocia dobanzile la credite. In cazul companiilor lucrurile se mai schimba, in functie de bonitate, de relatia cu banca si de puterea financiara acestea pot obtine dobanzi mai avantajoase, sub cele practicate pe piata. Asa se face ca pentru unii clienti dobanzile nu prea au scazut.
“Dobanzile la valuta au ramas la acelasi nivel desi la creditele in lei au scazut simtitor. De altfel, de fiecare data cand am solicitat micsorari din partea bancilor ni s-a impus sa lucram si cu lei, unde dobanda era chiar mai avantajoasa. Desi teoretic s-ar putea reduce si dobanzile pentru creditele in valuta, nu cred ca se va intampla acest lucru, datorita presiunii mari pe moneda nationala. Exista tendinta de a se prefera finantarea in valuta, insa exista posibilitatea sa fie o pista gresita asa cum a fost cazul cand s-a preferat euro fata de dolar”,  spune Ioana Teodorescu, presedintele societatii International Leasing.
Multe companii romanesti au nevoie de credite pentru a-si finanta afacerile. Nu le ajuta dobanzile mari si nici fiscalitatea, care le ia din ce in ce mai multi bani. Pe langa costurile ridicate ale imprumuturilor face viata grea si conditiile de acordare a imprumuturilor. Chiar daca in unele cazuri dobanzile au devenit mai convenabile costul real al creditului este umflat de comisioane  asigurari si garantii
“Noi avem credite in lei si daca dobanzile au scazut in ultimul an, in schimb conditiile de creditare s-au inasprit. Daca inainte plateam peste 40% la creditele in lei, anul trecut dobanda a coborat la 30%. Si la imprumuturile in valuta, dobanzile au scazut de la circa 9% la 7%. In schimb, conditiile de creditare s-au inrautatit. Ne-au cerut garantii mult mai mari decat valoarea creditului. Bancile din sistemul bancar romanesc pun conditii mai grele decat in capitalism. Sfatul meu ar fi: creditati ca in America! Acolo vii cu avansul de 15-20%, banca iti da restul de bani, pe care daca nu-i restitui, banca vine si-ti ia casa”, spune si Gheorghe Mois, patronul grupului de firme Castrum. Grupul are o cifra de afaceri anuala de circa 30 mil.$ si desfasoara activitati in domeniul constructiilor, textilelor, energiei, inchirieri de spatii comerciale, service auto, concesionar Renault si Dacia.
De ce totusi nu scad mai repede dobanzile la credite? Explicatia vine din mai multe directii. Chiar daca inflatia se afla pe un trend descendent bancile nu au interes sa ieftineasca creditele atata timp cat au cerere, chiar in crestere. Apoi, daca sursele de finantare, cel putin in cazul creditelor in valuta, vin de la alte banci straine, altele decat bancile mame, se adauga riscul de tara.
“Cred ca dobanzile la credite se mentin totusi in continuare ridicate pentru ca, pe de o parte nu exista suficienta finantare locala asa ca se apeleaza la linii de finantare externe la care automat daca nu este banca mama in spate se adauga la costurile de lichiditate, la costul rezervei si la marja de profit si riscul de tara. In plus, pe de alta parte daca exista cerere la aceste dobanzi bancile nu au interesul sa le reduca”, spune Cristian Sporis, chief dealer la Raiffeisen Bank Romania.
Un alt motiv care tine dobanzile sus ar fi si riscul inca ridicat ca bancile sa nu-si recupereze banii din cauza situatiei financiare precare a multor companii si a erorilor de management.
“O explicatie pentru nivelul mare al dobanzilor ar fi in faptul ca din punct de vedere al bancilor clientii au inca un risc ridicat de performanta comparativ cu alte tari si, practic, in costul creditului este cuprins si acest risc”, este de parere si Bogdan Mihoc, trezorierul HVB Bank Romania.
La ce sa ne asteptam anul acesta? Probabil la o continuare a trendului de reducere a dobanzilor la credite, dar nu cu aceeasi viteza ca in 2002. Si asta la lei. La valuta trezorierii cred ca s-a atins un prag minim sub care nu se mai prea poate cobori. Evolutia va depinde insa in mare masura de conjunctura internationala.
“Oricum pe viitor cred ca ecartul intre dobanzile active si cele pasive pe lei se vor diminua – undeva pana la 9-12% anul acesta de la 12-15% anul trecut, in timp ce pentru euro si dolar cred ca se vor mentine constante. Si asta pentru ca nu vad din nou reduceri ale dobanzilor de catre FED sau Banca Centrala Europeana”, mai spune Mihoc.
De aceeasi parere este si Sporis care crede ca dobanzile pe piata interbancara  – dobanzile de referinta de altfel – vor ajunge la sfarsitul anului la 14-15%, iar  dobanzile platite de banci pentru depozitele constituite de clientii vor fi undeva cu 2-3 puncte procentuale sub acest nivel. Poate 12-13% pe an. “In ceea ce priveste costul creditului, anul acesta vom asista sigur la o reducere a ecartului intre dobanzile active si pasive. Daca anul acesta diferenta intre dobanzile la credite si cele la depozite a fost intre 12-14%, cred ca in 2003 ecartul va scadea pana undeva 5-8%. Cu alte cuvinte dobanzile la creditele in lei ar putea scadea pana la 20-22% pe an. Cu toate acestea inclin sa cred ca totusi se va mentine orientarea spre creditele in valuta, pentru ca prea putini sunt cei care iau in considerare riscul valutar”, crede trezorierul Raiffeisen Bank.
Pana la urma piata romaneasca a creditului nu este prea mare la cati jucatori sunt. Concurenta in crestere ar putea sa-si spuna cuvantul intr-o accelerare a scaderii dobanzilor la imprumuturi in incercarea de a atragere a unui numar mai mare de clienti. Mai mult, limitarea castigurilor aduse de unele plasamente cu risc scazut – ca titlurile de stat de exemplu – va impinge tot mai mult bancile sa-si plaseze dispoiblitatile in credite.
“E suficient ca jucatorii mari sa dea semnalul de reducere si in doua-trei luni toata lumea se va alinia la piata”, conchide Sporis.