Dacă e joi, e Ianchelevici

Muzeul Național de Artă al României și Delegația Valonia-Bruxelles la București organizează joi, 17 iunie, orele 18.00, proiecția, în premieră în România, a filmului documentar IANCHELEVICI – o viață, o operă. Proiecția are loc în Sala Auditorium a MNAR (Str. Știrbei Vodă 1-3) în prezența realizatorilor filmului, Bernard Balteau și Yvon Lammens. Filmul durează 60 de minute și rulează în versiune originală, cu subtitrare în limba română. Intrarea este gratuită.
Idel Ianchelevici (1909-1994) este unul dintre principalii reprezentanți ai sculpturii figurative clasice din secolul XX. Discret și modest, sculptorul a creat o operă imensă: orașul valon La Louvière găzduiește muzeul ce îi poartă numele (cu peste 200 de sculpturi ale artisului și 2.000 de desene), muzeele de artă din București și Galați îi expun lucrări, iar creațiile sale monumentale se află răspândite în toate colțurile lumii.
Din satul natal Leova din Basarabia și până la cimitirul din Maisons-Laffitte din Franța, unde se odihnește artistul, cei 85 de ani ai săi se derulează în imagini. Filmul a fost turnat în România, Belgia, Franța și Olanda – cele patru țări în care a locuit Ianchelevici – și ilustrează operele cele mai semnificative ale sculptorului, filmate în contextele lor actuale (muzee, colecții private, spații publice).
Ianchelevici debutează ca artist la Galați, iar la 20 de ani părăsește țara pentru a se stabili în Belgia, unde este admis la Academia de Arte Frumoase din Liège. Tot aici, în 1932, este inaugurată și prima expoziție personală, urmată de numeroase premii. Din 1950 Idel Ianchelevici se mută în Franța, la Maisons-Laffitte, iar 7 ani mai târziu are loc și prima expoziție personală franceză, la Paris.
Numeroasele sale sculpturi monumentale (printre care Memorialul Deținutului Politic pentru fostul lagăr de la Breendonk, lângă Anvers), busturile celebre (regele Baudouin și regina Fabiola ai Belgiei), bursele de studiu în Israel și Congo, expozițiile din întreaga lume, precum și omagiile aduse artistului din partea Franței, Belgiei și României deopotrivă au contribuit la consacrarea acestuia pe plan internațional.
În semn de prețuire a activității sale artistice, guvernul francez îi acordă în 1990 ordinul Cavaler al Artelor și Literelor, iar Academia Română îl alege printre membrii săi de onoare.