Daca nu-l gasiti pe unchiul Sam, puteti sa incercati si cu amicul John

Cum a ajuns economistul Dan Muntean sa conduca filiala din Romania a unei firme englezesti de vinuri? Datorita norocului, dar si increderii pe care i-a acordat-o John Halewood, proprietarul Halewood International, firma britanica importatoare de vinuri si producatoare de premixuri alcoolice.
“Vinul e un produs cultural, legat de traditia unui popor, nu poate fi privit doar ca o marfa. Este o industrie putin ciudata si deosebita fata de celelalte, este o piata care se dezvolta in timp, care nu-ti aduce beneficii imediate si nu te face milionar peste noapte, dar in acelasi timp, ai satisfactia ca ramane ceva in urma ta – o marca, o eticheta, un gust, lucruri care pe noi ne motiveaza”, e de parere Dan Muntean, care detine 5% din actiunile Halewood Romania Vinuri, una din cele trei firme care formeaza grupul Halewood in Romania.
Munca sa se imparte intre Romania, unde sta numai zece zile pe luna, si Anglia, unde isi petrece restul timpului. “Cand sunt aici lucrez de dimineata pana seara, iar cand ajung in Anglia ma relaxez”, recunoaste Muntean.
Pe John Halewood l-a cunoscut in 1987, cand acesta a venit in Romania interesat de vinurile si viticultura de aici. “A ajuns in Romania pe 1 mai 1987 si tin minte data pentru ca era exact ziua cand implinea 40 de ani. Era sarbatoare pe atunci, Ziua Muncii, si nimeni nu voia sa-l primeasca”.La vremea respectica, Dan Muntean lucra la Prodexport, societate care exporta vinuri. Incet-incet s-a imprietenit cu englezul, iar Dan Muntean l-a ajutat sa-si inceapa afacerea aici in Romania. “La inceput a fost destul de greu, dar apoi a progresat frumos. A mai fost de cateva ori aici, alegeam vinurile si eu le trimiteam acolo. Am inceput cu baze mici, pentru ca pe atunci si firma din Anglia era micuta”.
Dupa caderea regimului comunist si eliminarea monopolului de stat, au decis sa inceapa o afacere impreuna, care in mare se rezuma astfel: “Tu imi livrezi vinul in continuare, iar eu il desfac in Anglia”. Au infiintat o societate privata numita Vinexport, care ii reunea pe cei mai mari importatori si producatori de vinuri romanesti, Jidvei, Murfatlar, Valea Calugareasca. “Era o societate de avangarda. Cine stia pe atunci ce este o societate privata? I-am dat numele acesta socialist, Vinexport, care exista din 1949, astfel incat nimeni nu mai stia daca suntem ai statului sau suntem privati”, isi aminteste Muntean.
Dupa ce afacerea a fost pusa pe roate, la un moment dat John Halewood i-a propus lui Dan Muntean sa mearga sa lucreze la firma din Anglia. “Interviul oficial” a avut loc la ora 3,30 noaptea, intr-un bar, iar conditiile contractului au fost scrise pe spatele unei carti de vizita. “M-a luat prin surprindere propunerea si i-am spus ca ma gandesc. Pe atunci eram director la Vinexport si unul dintre actionarii particulari de acolo, dar John spunea ca as putea sa ajut, ca roman, sa crestem vanzarile in Anglia, lucru care ulterior s-a si intamplat”.
Ca sa fie sigur ca Dan Muntean accepta, John Halewood a vorbit in dimineata urmatoare cu directorul general de la Vinexport. “Binenteles ca, in momentul acela, seful meu s-a gandit ca eu aranjasem de ani de zile plecarea, ca era un complot ca sa plec si oricum n-as mai fi putut sa stau. Intr-un fel, John a luat atunci decizia si pentru mine”.

De ce tocmai Prahova Valley
Astfel ca in 1992, impreuna cu sotia (care acum lucreaza si ea la Halewood International) si fetita lor de 11 ani au plecat in Anglia. Cei de la firma mama le inchiriasera o casa peste drum de sediul firmei, asa ca in fiecare dimineata nu faceau decat sa traverseze strada cu masina. “Acolo, in nordul Angliei, unde suntem noi, oamenii sunt mult mai calzi, mai apropiati si mai primitori fata de cei de la Londra, care este un oras mai cosmopolit si unde oamenii sunt mai reci. Pe atunci, firma era destul de mica, imi amintesc ca John venea si ma lua de la gara cu masina. Acum, firma are peste o mie de salariati si face in jur de trei-patru sute de milioane de lire sterline anual”.
Afacerea cu Romania s-a dezvoltat, vanzarile au crescut, iar in 1997, Halewood devenise cel mai mare importator de vin romanesc. Pentru ca totul mergea bine, dar si datorita potentialului pe care il avea Romania in acest domeniu, s-a luat hotararea sa devina producatori de vin, sa produca propriul lor vin. Si, in urma unei licitatii, Halewood au cumparat Vinalcool Prahova, societate care exista din 1949 si pe care ulterior au redenumit-o Cramele Prahova.
Firma era cunoscuta mai mult pe piata externa si foarte putin pe piata interna. Majoritatea vinurilor erau pentru export si plecau spre Anglia, Japonia, SUA. “Din cauza faptului ca firma era putin cunoscuta in Romania, marcile pe care le comercializam au fost initial create pentru piata externa. Toata lumea se mira de unde ideea de Prahova Valley”, explica Muntean.
Acest nume nu a fost alegerea reprezentantilor firmei, ci, explica directorul general al Halewood Romania, a unui panel de marketing, care din 100 de marci diferite au ales-o pentru ca are si rezonanta romaneasca si este usor de pronuntat. Sub aceasta marca, firma a inceput sa comercializeze vinuri si pe piata romaneasca, vinuri produse in zona Dealu Mare, unde este baza lor, sau din alta zona viticola. “Luam struguri din alta parte, de exemplu din zona Murfatlar, ii prelucram la noi si facem vin. Asa se explica existenta pe piata a vinului Prahova Valley, cu struguri produsi de Murfatlar. Oamenii care cunosc geografia Romaniei sunt putin nedumeriti: ori este de Murfatlar, ori este de Valea Prahovei. Aceasta este explicatia”.

Englezi care tin cu Romania
Unul dintre motto-urile favorite ale lui Dan Muntean este ca toata lumea e un sat. Datorita globalizarii, a eliminarii vizelor si a granitelor, acum e simplu sa calatoresti. Cand au decis sa se mute in Anglia, un unchi al sau nu a fost de acord deoarece, credea acela, o sa le fie foarte greu sa se vada. “Atunci i-am explicat: <Daca tu ai avea un baiat si ati locui in Statele Unite, unul la New York si celalalt la Los Angeles, intre voi doi ar fi 6.000 de mile distanta, intre noi doi sunt 1.000 de mile. Ma urc in avion si in doua ore sunt aici. Daca aveam un loc de munca in celalalt capat al tarii, era acelasi lucru>”.
Atunci cand e in Anglia insa ii lipsesc trei lucruri: clima, mancarea romaneasca si prietenii de aici. Si pe ceilalti parteneri din Anglia a reusit sa-i molipseasca de microbul sau patriotic. “Partenerul din Danemarca si-a cumparat o societate in Constanta, cel din Olanda si-a casatorit fiul cu o romanca si are si el jumatate din actiunile unei societati concurente. Pentru John, Romania este tara adoptiva. La fotbal, daca joaca Romania cu Anglia, va tine cu Anglia, dar daca joaca Irlanda cu Romania, va tine cu Romania. Toti s-au <infectat> intr-un fel sau altul de Romania”.
Chiar daca veniturile filialei din Romania reprezinta doar in jur de 5% din veniturile totale ale Halewood International, iar firma mama nu are nici un fel de capital romanesc, la sediul firmei din Anglia, pe langa steagul Halewood si cel al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, se afla arborat si steagul Romaniei. “Acest lucru arata cel mai bine cat de mult inseamna Romania pentru John”.

Muncesti cat ai telefonul deschis
Cate ore lucreaza pe zi Dan Muntean e greu de spus, pentru ca are fericirea sau nefericirea de a lucra si in afara biroului – cu telefonul, cu e-mail-ul si Internetul. “Daca dupa ce am ajuns acasa ma asez la calculator sa-mi citesc mesajele, si asta reprezinta munca. Sau daca dupa program avem o degustare ori o prezentare. Sunt zile si zile, se intampla sa fiu la birou la 9 dimineata si sa ma prinda acolo ora 21”. Fiind o firma de familie insa, Halewood International nu are o ierarhie rigida si un program de lucru foarte strict. “Daca, de exemplu, as vrea sa plec cinci zile la mare, nu ar fi nici un fel de problema. Dar munca ma va urma si acolo, telefonul va suna in continuare, pentru ca nu il inchid niciodata”.
Dan Muntean spune ca nu prea are multe hobby-uri, insa admite ca timpul liber il petrece fie cu prietenii, fie citeste sau urmareste filmele preferate, fie colinda prin Bucuresti magazinele de vechituri in cautarea unui lucru frumos. “Colectionar e mult spus, dar am un instinct sa adun lucruri frumoase, fie ca sunt tablouri, timbre sau alte obiecte”, afirma Muntean. Ca sa se relaxeze, lucreaza cu placere in gradina casei sale. Dintre toate florile din gradina, favorita sa este clematita, care acopera un perete intreg – un arbust peren, destul de rar. “Dar planta mea preferata este vita de vie, fara nici o discutie”, adauga el zambind.
Dintre sporturi, prefera handbalul (“am si jucat handbal pana mi-am rupt mainile si picioarele”), rugby-ul si echitatia. “Am imprumutat de la tatal meu, care era medic veterinar, si de la prietenul meu John pasiunea pentru cai. Urmaresc cursele de cai si mai si pariez din cand in cand”, recunoaste Muntean. Dar nu pariaza sume mari, pentru ca nu este un “gambler” adevarat. “Cea mai mare suma pe care am pierdut-o a fost 100 de lire. Tot 100 de lire a fost si suma cea mai mare pe care am castigat-o. Pariez mai ales pentru placerea de a avea dreptate, de a dovedi ca tot calul tau e mai bun, decat pentru castigul banesc”.De citit citeste mai ales carti tehnice si carti despre vin, ca sa fie la curent cu ce se intampla in industria in care lucreaza, dar si beletristica si carti de istorie. Unul dintre filmele pe care le revede cu placere – pe DVD – este “Duelistii”, al lui Ridley Scott, iar una din cartile preferate e “The Green Mile” a lui Stephen King.
Cel mai mult se mandreste cu fiica sa, care are 22 de ani si a terminat de curand Universitatea din Manchester. “Dar daca am un regret e ca nu am decat un singur copil”. In rest, nu are vreun plan de pensionare, sa se retraga in sudul Frantei sau in alt loc exotic. “Atata timp cat ceea ce fac continua sa fie relevant, voi continua sa muncesc. Eu am marele noroc ca munca pe care o am sa fie si pasiune si hobby, de aceea am foarte putin timp pentru altceva”.

Motorasul lui Karl Marx
In opinia lui, cineva care vrea sa intre in afaceri trebuie sa aiba o idee clara despre ceea ce vrea sa faca, o idee clara asupra diferentei pe care persoana respectiva poate sa o aduca pe piata. “Trebuie sa identifice ceva care sa-l ajute sa vanda – acesta este primul ingredient; apoi trebuie sa aiba tehnica speciala ca sa o faca – si aici ma refer la limbi straine, la lucrul pe calculator, la o anumita prezenta si fel de a fi care sa-l ajute sa-si gaseasca asociati si parteneri de afaceri”.
Foarte important este sa ai un plan de afaceri bun. “Primul lucru pe care trebuie sa-l demonstrezi este ca poti sa vinzi. Trebuie sa ai o strategie solida, iar in momentul in care vanzarile le ai asigurate, resursele necesare le gasesti, fie ca este un finantator privat, fie ca este o banca”.
Directorul general al Halewood Romania considera ca un tanar trebuie ajutat sa se realizeze in Romania. “Eu am mare incredere in tineret pentru ca, din fericire, n-au capatat inca metehnele de care suferim noi – lene, bacsis, coruptie – si care ne tin in loc. Noi sustinem tinerii, mergem la bursa locurilor de munca si luam absolventi pe care il formam si ii ajutam sa-si faca o cariera la noi in firma; acum, de exemplu, sponsorizam o studenta foarte buna de la Facultatea de Finante”.
In bransa, Muntean crede ca nu are inamici, ci concurenti. “Concurenta e motorasul pe care Karl Marx nu a reusit sa-l inlocuiasca si din cauza aceasta sistemul comunist a fost un dezastru pentru toata lumea. O concurenta sanatoasa duce la progres si in afaceri, si in societate. Noi aici suntem foarte buni prieteni cu alte firme, ne intalnim, discutam deschis, ne si batem cand este cazul pentru o piata, dar asta nu inseamna ca nu e loc pentru toata lumea”.
Halewood si-a adjudecat in 1998, in urma unei licitatii a Fondului Proprietatii de Stat, pachetul de control de 47,4% din actiunile societatii Vinalcool Prahova. La ora actuala, Halewood International detine 90% din capitalul grupului Halewood Romania, care cuprinde trei firme: Halewood Romania Vinuri, Viile Prahova si Cramele Prahova. Investitia totala de aproximativ cinci milioane de lire sterline s-a realizat in modernizarea cramelor si in retehnologizare, utilajele fiind aduse din Franta, Italia, Germania, Anglia. Grupul are 207 de angajati, noua centre de productie si cinci crame la Urlati, Paulesti, Valea Calugareasca, Vadu si Tohani, toate in regiunea Dealu Mare. Cramele de la Azuga si Urlati au fost incluse in circuitul turistic vitivinicol, care face parte din programul “Drumul Vinului” initiat de Ministerul Turismului. In cele doua crame s-au investit, in 1999, in jur de 100.000 de dolari, dintre care pana la ora actuala au fost recuperati jumatate, cealalta jumatate urmand a fi recuperata pana la sfarsitul acestui an, dupa cum afirma Mihai Chitic, directorul comercial al Halewood Romania. Cramele Prahova produce in medie pe an in jur de 60.000 de hectolitri  de vin. Aproximativ 90% din materia prima este luata de la fermierii particulari, din zonele Ceptura, Tohani, Valea Calugareasca, Urlati si Medgidia. Peste 70% din productie este exportata in Marea Britanie (45%), dar si in Estonia, Danemarca, Olanda, Germania, Japonia, Statele Unite ale Americii si Canada. Grupul Halewood Romania a avut in 2002 o cifra de afaceri de 5,8 milioane de dolari, in crestere cu un milion fata de anul precedent, iar pentru anul in curs Mihai Chitic estimeaza o cifra de afaceri de 6,2 milioane de dolari. diana.sava@zf.ro