Dacă șeful nu te simpatizează, mai bine pleci acasă. Așa o fi?

Degeaba ești performer dacă șeful nu te place – așa s-ar traduce, pe scurt, experiențele unor angajați din multinaționalele locale puși în fața unor persoane care, ajunse în funcții de conducere, nu se pot detașa de factorii psihologici sau sociali care le influențează comportamentul.

Demotivarea angajaților care au rezultate bune, dar pe care șefii nu le observă sau nu le dau impresia că le-ar observa, la care se adaugă și simpatia vădită pe care șefii o au față de unii colegi, poate aduce mari pierderi unei companii, spun specialiștii în HR.

“Aveam un coleg, Mihai, care trebuia să plece pentru o perioadă de șase luni în Marea Britanie pentru a oferi suport echipei de acolo și, cu câteva zile înainte să plece, când toate detaliile și toate confirmările erau stabilite de ambele părți, vicepreședintele departamentului i-a spus să nu mai plece pentru că nu are profilul necesar. El era foarte bun la ceea ce făcea, însă șeful nu îl simpatiza pentru că Mihai mereu comenta atunci când nu-i convenea ceva”, a spus Răzvan, project manager în cadrul unei firme locale de IT. El spune că în locul lui Mihai a fost trimisă o colegă care avea mai puțin de un an experiență în companie și nici nu avea rezultate foarte bune, în timp ce Mihai era un performer, avea peste 5 ani vechime, iar refuzul acestei delegații a atras cu sine demisia lui, după ce în prealabil acesta devenise “9 to 6 worker”.

Managerii spun însă că relația umană cu șeful ierarhic este uneori mai importantă sau chiar constituie baza relației profesionale care urmează să se clădească. În cazul lui Andrei, 45 de ani, șeful unui departament din cadrul unei firme din industria asigurărilor, tensiunile din relația cu șeful l-au determinat să-și dea demisia, pentru că acesta încerca prin toate metodele să-l discrediteze în fața echipei pe care o conducea.

“Deși lucram în domeniul financiar și aveam de realizat proiecte care țineau de analize financiare extrem de minuțioase, șeful meu îmi dădea feedback doar pe punctuație și încerca să îmi sugereze că aș fi agramat pentru câteva litere lipsă, sau pentru că textul nu era aliniat «justified». Alte remarci sau nemulțumiri ale lui veneau din faptul că am o viață privată, soție și copil, ceea ce mă împiedică să mă dedic jobului, deși multe seri le petreceam la serviciu. Încă o problemă era vârsta (eu 45), față de colegii mei și el (28-35 ani). Multe dintre sfaturile de «bune practici» pe care le primeam de la el începeau cu : «La vârsta ta ar fi trebuit să știi…»”, povestește Andrei. Oricum ar fi, angajații care nu sunt printre preferații șefului trebuie să depună un efort mult mai mare decât cel normal pentru a se face remarcați, însă dacă șeful este obiectiv și face evaluările în mod obiectiv, aceștia ar putea să mai aibă o șansă să ajungă printre preferații acestuia.

“Este o vorbă: nu fi de neînlocuit, că altfel nu poți fi avansat. Șefii promovează angajații pe care cred ei că îi pot manipula să facă ce vor ei, dacă mereu ești în contradicție cu șeful, cu siguranță nu te va promova”, spune Mihai, manager la o firmă românească de software.

Ce credeți: sunt subiectivi șefii în tratamentul aplicat angajaților? Poate fi apreciat la adevărata valoare un angajat care nu este printre preferații șefului?

Așteptăm opiniile și comentariile dvs. la adelina.mihai@zf.ro,www.zf.ro/profesii/ sau pe pagina de Facebook a ZF.