Dan Șucu: Comisionul de rambursare anticipată este echivalentul modern al legării de glie a iobagilor din secolul 17

Nu credeam că voi ajunge vreodată să apreciez munca în favoarea cetățeanului făcută de o instituție a statului român, Consiliul Concurenței. Atunci când au atacat cu succes cartelulul cimentului, am spus că este o întâmplare. Când au intervenit în înțelegerile anticoncurențiale din telecom, mi-am pus întrebări. Certitudinea am avut-o însă când au atacat monopul bancar la rădăcină, la comisionul pentru rambursarea anticipată.

Fidelizarea clienților este visul oricărei afaceri. Dar această fidelizare se face prin calitate, inovație, competitivitate și în principal prin respectul pentru client. Băncile au inventat însă ceva nou. Acest comision pentru plata anticipată, adică modul pervers în care o bancă își poate fideliza forțat pentru 20-30 de ani clienții deja existenți chiar și în condițiile în care le crește acestora costul de creditare cu 3-4 puncte procentuale este modul prin care orice competiție bancară în fa­voa­rea clientului este eliminată din start și este echivalentul modern al legării de glie al iobagilor din secolul 17.

Nimic nu este mai neconcurențial în sistemul bancar decât acest comision. Consiliul Concurenței a sesizat pericolul pentru client și a intervenit declarându-l anticoncurențial și scoțându-l în afara legii din toate contractele prezente și viitoare. Clienții cu istoric bancar bun, nemulțumiți de costurile creditelor lor existente aveau astfel cale liberă să renegocieze condiții mai favorabile. Costurile renegociate puteau compensa o parte din pierderea de nivel de trai, venită din micșorările de venituri și creșterea de TVA. Chiar și bugetul ar fi avut de câștigat din posibilele cheltuieli suplimentare făcute din banii economisiți.

Chiar eram mândru că guvernanții țării mele au răspuns lăcomiei corporatiste bancare cu mijloace concurențiale, adică pragmatice, pe când cei din Ungaria, confruntatți cu aceeași problemă, au făcut-o prin mijloace administrative abuzive cu rezultate incerte, adică o taxă suplimentară pe profitul băncilor ungare. Toate bune până acum câteva zile când am citit în ziarul dvs. pe prima pagină cum președintele țării mele se adresa în termeni duri sistemului bancar acuzând băncile de lăcomie și fugă de răspundere, iar în pagina trei cum Guvernul numit de dânsul anulează în negocierea cu FMI singurul mod în care abuzurile băncilor pot fi eliminate. În prezent, Guvernul a acceptat eliminarea comisionului de rambursare anticipată doar pentru contractele viitoare, când principala bătaie erau contractele trecute. Acest lucru interesează în principal băncile.

Înțeleg că lobby-ul bancar a făcut ca FMI, bancă și ea, să reprezinte în discuțiile cu Guvernul punctul de vedere al sistemului bancar, dar pe noi, cetățenii României, cine ne reprezintă în aceleași negocieri dacă Guvernul și președintele nu o fac? Pe noi ne apără cineva vreodată de abuzuri sau trebuie la nesfârșit să ne mulțumim cu declarații de intenții niciodată concretizate? În ciuda a ceea ce în mod evident cei ce ne conduc consideră, cetățenii României sunt în majoritatea lor responsabili: pot fi de acord cu renunțarea la drepturile lor dacă li se explică beneficiile viitoare. Poate că Guvernul are în vedere aceste beneficii când a acceptat prevalența punctului de vedere bancar în fața punctului de vedere al alegătorilor săi. Dar unde sunt explicațiile? Unde este dezbaterea democratică, schimbul de idei? De ce societatea află întotdeauna de deciziile luate și nu de intenția de a le lua? Dan Șucu este președintele Mobexpert, cel mai mare jucător din industria mobilei