Datorită noului Cod al muncii rata de ocupare va crește de la 58% la 64%

Rata de ocupare din România – raportul dintre numărul total de persoane apte de muncă și numărul de angajați care lucrează legal – este de 58,6%, ceea ce înseamnă că numai 4,5 – 5 milioane de români dintre cei 8 milioane apți de muncă lucrează cu forme legale. Noul Cod al muncii va duce la o flexibilizare a pieței, în așa fel încât rata de ocupare să crească măcar cu 5-6%, având în vedere că, până în 2020, România ar trebui să ajungă la o rată de ocupare de 70% (cum este în prezent în Germania).

“România are nevoie de o îmbunătățire a legislației prin care să se ducă la crearea de noi locuri de muncă. Rata de ocupare în România trebuie să crească pentru că, din 2002 încoace, ea este undeva la 58%, în timp ce în alte țări rata de ocupare este de 64 – 65%”, a spus Claudia Boghicevici, vicepreședintele Comisiei de muncă din Camera Deputaților (din partea PDL).

Ieri după-masă, parlamentarii s-au reunit să voteze moțiunea de cenzură depusă de opoziție la Codul muncii, însă era puțin probabil ca aceasta să fi fost adoptată, având în vedere că pentru acest lucru era nevoie de 236 de voturi “pentru”- jumătate plus unu din numărul deputaților și al senatorilor (iar opoziției îi mai lipsesc 20 de voturi pentru a ajunge la această cifră).

Modificarea Codului muncii, unul dintre cele mai controversate subiecte aflate pe masa dezbaterilor din ultima jumătate de an, are ca scop flexibilizarea pieței muncii, considerată a fi “rigidă” de către angajatori și are în vedere o eliminare a birocrației în procesele de angajare și de concediere. Printre cele mai importante modificări aduse în noua lege se află prelungirea perioadei de probă și prelungirea duratei pe care se pot încheia contractele pe perioadă determinată și cele încheiate în cadrul misiunilor de muncă temporară.

Proiectul care a devenit lege a fost elaborat în mare parte de Consiliul Investitorilor Străini, asociație care reunește peste 100 dintre cele mai puternice companii private, cu afaceri de 36 de miliarde de euro în 2009, adică 15% din cifra de afaceri a tuturor companiilor de pe piața locală.

În dezbaterile care au loc la Comisia Europeană însă nu se vorbește despre flexibilizare, ci despre flexisecuritate, Germania și Spania fiind exemplele cel mai des invocate atunci când vine vorba de piața muncii: dacă în Germania s-a reușit flexibilizarea pieței prin intro­ducerea la scară largă a contractelor temporare de muncă (ceea ce a dus la cea mai mică rată a șomajului din ultimii 18 ani – după doi ani de criză – și la una dintre cele mai mari rate ale ocupării din Europa), în Spania, recunoscută pentru legislația rigidă în domeniul muncii, rata șomajului a ajuns la 20% (și la 43% în rândul tinerilor), aceasta fiind o țară unde contractele temporare de muncă sau cele part-time nu sunt folosite aproape deloc.

“Una dintre caracteristicile flexibilizării pieței muncii este deschiderea către locuri de muncă temporare, atipice. Angajatorul va avea posibilitatea de a angaja aceeași persoană pe perioade determinate, pentru mai mult de 3 ori succesiv pe același post, perioada unui contract pe perioadă determinată crește de la 2 la 3 ani și se extinde sfera activităților de muncă temporară. Însă eliminarea numărului de reînnoiri ale contractului de muncă pe perioadă determinată contravine unei directive europene prin care se solicită existența în legislațiile naționale a unui număr maxim de reînnoiri”, a spus economistul Liviu Voinea, profesor în cadrul Academiei de Studii Economice și director executiv al Grupului de Economie Aplicată.

Proiectul a fost contestat încă de la început de sindicate, ieri fiind așteptați să iasă în stradă 50.000 de oameni, însă numai 5.000 s-au prezentat la proteste, potrivit estimărilor autorităților. De altfel, mai mulți oameni au ieșit în stradă la finele lunii ianuarie, când 7.000 de angajați ai Dacia au ieșit în stradă, susținând că vor ajunge “sclavii Europei” dacă noul Cod al muncii se va adopta.