De ce dau greș cei mai mulți manageri români

Însușirile care determină cel mai adesea eșecul unui CEO – atât la nivel mondial, cât și în România – sunt de regulă aceleași. Circa două treimi din executivii de pe plan local care ajung să eșueze în carieră o fac din cauza aroganței.

Poate cea mai reprezentativă poveste legată de excesul de aroganță în management se leagă de fostul CEO al Enron, Jeff Skilling. Conversațiile cu angajații deveniseră de fapt prelegeri, iar întâlnirile cu echipa – un forum unde acesta distrugea ideile celor care se aflau în contradicție cu punctul său de vedere. E calea cea mai sigură pentru a pierde încrederea și respectul colegilor și de aici consecințele: pierderea subordonaților valoroși și certuri cu alți directori pe seama resurselor și a direcțiilor strategice.

În cartea “Why CEOs Fail”, autorii vorbesc însă și despre fața nevăzută a managerului Enron: modul cum mândria lui Skilling s-a transformat progresiv în aroganță. Fără îndoială, încrederea extraordinară a lui Skilling în inovațiile Enron din domeniul comerțului cu gaze naturale și electricitate i-a impresionat pe analiștii financiari.

Convingerea că Enron era o companie destinată măreției a crescut moralul angajaților și a contribuit la atragerea celor mai buni și străluciți oameni. De-a lungul timpului, mândria a devenit excesivă. S-a ajuns atât de departe încât, la un moment dat, în holul de la intrarea în companie a fost plasat un banner în care aceștia se autoproclamau: “Compania care conduce lumea”.

Citeste mai multe despre acest subiect pe bmag.ro