De ce nu a fost 2013 un an bun

Pentru că nu poate fi un an bun cel care se poate sfârși cu o scriere din Caragiale de acum peste 100 de ani: “Dacă Europa… să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor… și… idei subversive…”

Vedeți? Păi tocmai de aia – adică fiindcă din cauza zguduirilor  – premierul Victor Ponta nu poate susține că 2013 a fost un an bun.

Războiul domniei sale cu Traian Băsescu nu face parte din “contractul social” pe care o guvernare îl încheie cu cetățenii (este adevărat, “informal” – un fel de șpagă cum zic alții) și pe care este de presupus că dorește să-l respecte. Contractul social este încheiat, dacă este, cu toți membrii societății, nu doar cu bugetarii.

Acum un an, domnul Ponta a ajuns în fruntea guvernului sprijinit de un vot popular masiv – legitimitatea guvernării sale nu poate fi pusă la îndoială din acest punct de vedere. Dar domnul Ponta este în fruntea guvernului de aproape 2 ani. Ani în care nu a luat nicio măsură pe care nu ar fi luat-o și Emil Boc în febra alegerilor. Acesta a fost “contractul social”?

Domnul Ponta susține, de câte ori are ocazia, că șapte milioane de oameni au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu – iată personajul care îl împiedică pe el să fie bun. Dacă ar supune referendării majorarea de taxe, ce ar obține domnul Ponta? – pentru că tăierea salariilor și majorarea TVA l-au prăbușit pe Băsescu și este bine că s-a întâmplat așa pentru că nu făcea parte din niciun contract social această măsură.

Domnul Ponta a susținut, la ultima ședință de guvern, că 2013 a fost un an foarte bun. Dar bunul și răul, concepte subversive și subiective, nu pot fi judecate decât în raport cu ceva obiectiv, totuși – iar gradele de comparație le învățăm cu toții în primii ani de școală.

Domnul prim-ministru laudă absorbția fondurilor europene – un mare succes. Dacă folosim criteriul domniei sale (am luat mai mulți bani decât în toți ultimii șase ani), da, e un succes. Am luat 2,8 miliarde de euro, mai mult decât în toți anii trecuți. Dar ne propusesem să luăm 6,5 miliarde de euro, deci nu am luat nici jumătate din ce ne-am propus.

Am reîntregit salariile bugetarilor. Este bine. Pensiile vor fi indexate cu rata inflației și cu procentul cuvenit din creșterea economică. Este foarte bine pentru că intrăm în normalitatea impusă de legea pensiilor. Din pâcate aceste lucruri nu se petrec grație măsurilor de relansare decise de guvernul domnului Ponta, ci prin majorarea  altor taxe.

10 miliarde de euro investiții strâine și 50.000 de noi locuri de muncă până la sfârșitul anului, promitea domnul Ponta în vară. Din iulie până în septembrie (ultimele date ale Statisticii) economia pierdea 4.000 de locuri de muncă, iar investițiile străine au scăzut cu 8% la noiembrie (până la 1,8 miliarde de euro), față de 2012.

Am spart izolarea externă în care se afla România sub Băsescu, susține frecvent domnul Ponta – și când o spune, o spune ca lider politic, nu ca un tehnocrat oarecare aflat vremelnic în fruntea unui guvern.

Atunci noi de ce nu vedem asta? O vizită la Berlin și Paris sau o mână strânsă președintelui Obama pot trece sub tăcere că parlamentarii domniei sale votează legi pentru îndelung tolerata lor imunitate? MCV, Schengen – de ce nu face premierul un raport asupra acestor lucruri la aproape doi ani de la preluarea puterii?

A fost 2013 un an bun?

Dacă discutăm de faptul că respirăm încă, da. A fost un an bun. Bunul și răul noțiuni prin excelență subiective cum spuneam își leapădă conținutul abstract, dacă le legi cumva de o țintă.

Dacă premierul nostru spune că 2013 a fost un an foarte bun, atunci înseamnă că nu am înțeles eu bine tot cea ce a spus domnia sa de-a lungul anului.

Pentru tot restul, pentru ceea ce am înțeles, am ajuns să-l urăsc pe Caragiale.