De ce nu avem autostrăzi? (II)/ de Alex Dima

Ne continum drumul spre granița de vest și ajungem pe autostrada București-Pitești. Și aici se fură gardurile.

Până acum, pentru zecile de milioanele de euro pierdute și pentru lipsa autostrăzilor nimeni nu a fost pedepsit. O adevărată lege a tăcerii funcționează în Ministerul Transporturilor atunci când vine vorba despre vinovați și banii cheltuiți. Nimeni nu vorbește. Nici constructorii și nici funcționarii statului. Nimeni nu știe nimic. Tot ce s-a întâmplat și se întâmplă în Ministerul Transporturilor este politic. Fiecare ministru a venit și a plecat cu echipa lui. Până să se dezmeticească și să înțeleagă sistemul, oamenii au fost schimbați din funcții.

Am avut în ultimii 10 ani 12 directori la Compania Națională de Drumuri. Este una dintre cauzele pentru care nu avem autostrăzi în România.

De ce nu avem autostrăzi? Michael Stânciu, președintele unei firme de consultanță, spune că din lipsă de planificare; în al doilea rând, din lipsă de alocare bugetară în cadrul bugetului de stat și al treilea este factorul politic. Michael Stânciu oferă consultanță pentru drumuri încă de la începutul anilor 90. Vorbește de lipsă de planificare și viziune pe autostrăzi. Există însă încă din 1996 o lege care stabilește când și unde vom avea autostrăzi. Până acum, dacă ar fi fost aplicată, am fi avut cel puțin o mie de kilometri de autostradă. În al doilea rând, nu avem drumuri, pentru că nu avem bani. Ne-ar trebui cel puțin un miliard cinci sute de mii de euro pe an doar pentru autostrăzi. Or, din bugetul de stat anul acesta s-a alocat un sfert din această sumă. Într-un tabel al companiei de autostrăzi se vede clar cum sumele alocate sunt mult mai mici decât necesarul suplimetar. Și mai e o problemă, la noi kilometrul de autostradă este cel mai scump din Europa. Iar când se construiește, se construiește prost. Doar doi ani este garanția pentru o lucrare.

În 2000, autostrada București-Pitești, construită pe vremea comunismului, a fost inaugurată. Ministru la transporturi atunci era tot Anca Boagiu. A costat 85 de milioane. La doar câteva luni, mare parte din autostradă a intrat în reparații. Alte 14 milioane de dolari în 2002 și alte 30 de milioane de euro în 2006. Autostrada București-Pitești este prost construită din start, într-o zonă pânza freatică este sus, iar fundația autostrăzii – subțire. Drumul se lasă și se ridică, se vălurește. Și apar astfel de fisuri care în timp se transformă în gropi. Acum, ministrul Anca Boagiu recunoaște că pe drumul spre Pitești vor fi întodeauna probleme, iar soluția ar fi mutarea a cel puțin 20 de kilometri din autostradă pe alt traseu. Nu sunt bani. Nu sunt bani nici măcar pentru gardurile furate pe zeci de kilometri. Pe autostrada București-Pitești sunt kilometri în șir fără un gard de protecție între zona agricolă și autostradă. A mai rămas un stâlp, în rest nu mai e nimic. Acolo este un panou care îți spune că poți să mergi cu 130 de km la oră. Nimic nu oprește un animal să treacă pe autostradă. Așa se întâmplă accidentele. Un tânăr de 25 de ani s-a pomenit cu un cal în mașină. A murit pe loc.

Și pe A1 a fost, ca și pe Autostrada Soarelui, angajată o firmă de pază. Și firma de pază de aici a fost penalizată anul trecut cu nici 10 mii de euro. Șefii paznicilor nu vor să comenteze modul în care păzesc autostrada.

Cum este în alte părți? Am mers sute de km pe autostrăzile din Ungaria și am tot încercat să găsim o bucată de gard rupt. Nu numai că n-am găsit, mai arată și bine. Gardul este din bușteni de lemn, cu porți de acces către autostradă, cu lacăt, iar în partea de jos cu plasă, probabil pentru a nu permite animalelor de mici dimensiuni să se strecoare pe autostradă. La ei nu se fură.

Autostrada București-Pitești este dată în întreținere până la sfârșitul anului 2012 unei firme private: Straco. CNADNR pune la bătaie 30 de milioane de euro. Am încercat să discutăm și cu șefii aceste firme, dar din nou aceeași lege a a tăcerii. Întreținerea pe A1 pe doar 6 luni în 2010 se ridica la aproape 14 milioane de lei.

Autostrada București-Ploiești. Trebuia să fie gata încă din toamna lui 2009. În vara lui 2010 lucrările erau în acest stadiu: la km 10, pe tronsonul construit de o firmă din Italia, doi olteni din Videle să străduiau să îndrepte o mână de cuie. Ceva mai sus, altă echipă, tot din Videle, făcea șanțuri cu metode rudimentare. Cu sticle sparte la dop stropeau cimentul și îl îndreptau cu o scândură. Primul tronson de 20 de km e construit de italienii de la Pitzarotti. În șantier am întâlnit însă un singur italian.

Anul trecut nu fost bani pentru București-Ploiești. În plus, de-a lungul timpului, s-a stat din cauza descoperirilor arheologice, exproprierilor, dar și schimbărilor de planuri, care au mărit prețurile. Autostrada București-Ploiești se oprește brusc la km 19. De acolo, 2 km înainte sunt numai bălării. Abia undeva în zare se vede iar un șantier. La fel stăteau lucrurile 2010 și în celălalt capăt al tronsonului. De aici și până în București mai sunt 6 km. Neexpropriati. Așa că autostrada nu va porni din București spre Ploiești, ci din Ștefănești.

Ne-am întors după un an. Podul e gata pe jumătate, iar autostrada se termină în câteva mustăți de metal. Ministrul Anca Boagiu spune “din nefericire acolo fost un proiect care a avut oareșce vicii la momentul la care fost făcut.” E nevoie, prin urmare, de alte proiecte, de alți bani. Italienii au construit grinzile pentru tronsonul către București. Care nu se știe clar pe unde va fi sau dacă va mai fi.

La Moara Vlăsiei, am întâlnit același camp cu boscheți pe care l-am lăsat anul trecut, doar că situația s-a mai complicat puțin. Mai multe camioane încărcate cu balast stau în câmp. Primarul le-a blocat drumul cu un autobuz, că să nu strice șoseaua. În scurt timp, la fața locului a apărut și constructorul și beneficiarul și poliția, toată lumea. Numai că șoferii nu se dau mișcați din loc. Am sunat la șefii lor. Degeaba. O dovadă clară despre cum merg lucrurile în România: autoritățile stau și se uită, iar firmele private fac ce vor. După plecarea noastră, șoferii au răsturnat balastul în câmp și au plecat. Încă din 2004, un studiu ne atrage atenția asupra pierderilor pe care le avem pentru că nu avem autostrăzi. 50,5 milioane de euro anual pentru că nu avem această autostradă București-Ploiești. Din 2004 au trecut 7 ani de zile. 50 de săptămâni ori 7… Vedem că noi am plătit deja această autostradă, dar de fapt nu o avem.

De la km 20 și până la Ploiești construiesc regii asfaltului: Costel Cășuneanu, Dan Besciu și Dorinel Umbrărescu. Au început în 2007. Au promis că va fi gata mai repede de trei ani. În 2010, la un an de la expirarea termenului, în unele zone în care ar fi trebuit să construiască Dan Besciu, bălăriile erau neatinse. Și nici pe sectorul lui Cășuneanu lucrurile nu erau mai roz. Muncitorii se odihneau unde găseau un strop de umbră. Ne-am întors după un an. În șantier, chiar fiul patronului, tânărul Cășuneanu îi îndeamnă pe muncitori să lucreze. Cu toate acestea, autostradă tot nu e gata. Și regii asfaltului repectă aceeași lege a tăcerii. Nu au vrut să vorbească. În luna august, pe zona în care trebuia să construiască Dan Besciu, pământul era neatins.

Între timp, în drumul nostru spre granița de vest, am trecut de Pitești. Am parcurs 400 de kilometri în aproape 8 ore. La radio, ministrul Boagiu se lăuda cu kilometri de autostradă. În 2008, în campania electorală partidul său promitea că în patru ani va face peste 830 de km de autostradă…

Reportaj difuzat de Protv în emisiunea “România, te iubesc!” din 2 octombrie 2011