De la criza la oportunitati. Provocarile schimbarii

In limba chineza, cuvantul schimbare este format din doua ideograme: luata separat, prima ideograma semnifica criza, a doua oportunitate. Pentru gandirea chineza schimbarea reprezinta drumul de la criza la oportunitate.

In ultimul deceniu s-a scris foarte mult despre dinamica si managementul schimbarii, dar literatura de specialitate a insistat mai putin asupra a ceea ce se intampla in interiorul celor care se confrunta cu schimbari majore.

Drumul de la criza la oportunitate implica un proces care nu este obligatoriu sa aiba loc in exterior, prin schimbarea parametrilor obiectivi ai situatiei. Dimpotriva, este un proces de transformare interioara in care ceea ce se modifica este perspectiva asupra situatiei. Atat criza, cat si oportunitatea exista in ochii celui care priveste.

Tranzitia intre 2 tipuri diferite de putere

Momentele initial si final ale crizei sunt caracterizate prin doua atitudini diferite si implicit doua tipuri de putere diferite.

In momentul incipient al crizei, cea mai frecventa reactie este aceea de a ne opune schimbarii situatiei, de a readuce parametrii acesteia la starea initiala. Incercam sa controlam situatia, sa stopam schimbarea si ne simtim puternici in masura in care reusim acest lucru. Puterea despre care vorbim acum este puterea de a opune rezistenta, de a controla mersul evenimentelor si de a le redirectiona cursul.

Ulterior, pe masura ce situatia continua sa se “altereze” in ciuda eforturilor noastre, din ce in ce mai disperate, ne vedem obligati sa batem in retragere si traim dureros sentimentul propriei neputinte.

O criza ne poate ameninta serios imaginea si stima de sine, caz in care ne confruntam practic cu o suferinta narcisica, cu o lezare profunda a amorului propriu. A fi pusi fata in fata cu propria neputinta nu este o experienta tocmai usor de gestionat si echivaleaza pentru cei mai multi dintre noi cu a fi invins si umilit. Sau criza poate fi traita ca o pierdere a ceva care a insemnat enorm pentru noi. In ultima instanta, ceea ce este amenintat este sentimentul propriei identitati (“cine sunt eu acum, cand imaginea mea si lucrurile in care am investit atat sunt distruse?”), de aceea crizele sunt percepute adesea ca avand un efect anihilant asupra persoanei care le traieste.

In acest moment de maxima vulnerabilitate, alegerile pe care le facem sunt hotaratoare pentru evolutia noastra. Putem alege sa ne aparam prin negare sau reprimare, caz in care ne indreptam rapid catre suferinta nevrotica, sau putem sa acceptam atat propria vulnerabilitate, cat si noua situatie in sine. Aceasta atitudine de acceptare este asociata cu un nou tip de putere, greu de inteles pentru noi, occidentalii, dar foarte mult apreciat de orientali: puterea de a te abandona fortelor schimbarii pentru a le folosi ulterior in avantajul tau. Pentru ca oportunitatile apar numai dupa ce acceptam in totalitate ceea ce ni se intampla.