Versiunea completă
Ziarul de Duminică

De la Monteoru, mai departe...

Prin 2003, grupul de firme industriale, comerciale si de proiecte CONSTAM din Buzau a consimtit sa ia sub aripa sa si o mica, dar ambitioasa "intreprindere" artistica locala. Gandul incolteste mai de mult in mintea si sufletul pictorului si dascalului de "zugravitori de subtire" Valeriu Susnea

Corneliu Antim · 17 iulie 2008 · 3 min de citit

Prin 2003, grupul de firme industriale, comerciale si de proiecte CONSTAM din Buzau a consimtit sa ia sub aripa sa si o mica, dar ambitioasa “intreprindere” artistica locala. Gandul incolteste mai de mult in mintea si sufletul pictorului si dascalului de “zugravitori de subtire” Valeriu Susnea. Odata impartasit acest proiect de intentii industriasului Ion Manescu, patronul si pragmaticul manager general al grupului de firme mai sus amintit, visarea artistica a inceput sa prinda viata, devenind treptat o spectaculoasa “lucrare” artistica!

An de an, in ultima decada a lunii august, fermecatoarea statiune balneara si rezidentiala ascunsa intre impaduritele dealuri din vecinatatea vestica a Buzaului – Monteoru – avea sa se anime, din 2004 incoace, de larma colorata si cam belalie a duzinei de artisti, mereu alta, invitata la ceea ce avea sa se numeasca: “Tabara de documentare si creatie, Monteoru-Art”.
La locul numit de localnici “Casa cu Tei”, primitorul si cochetul motel al sotilor Partal, catarat pe o coasta mai povarnita de deal chiar sub poala padurii, terasele si verandele, orientate spre toate zarile cu imbietoare privelisti, deveneau cateva zile pe an ateliere estivale de pictura si grafica de sevalet si, desigur, club deschis de polemici si cleveteli pe tot felul de teme, de la cele artistice la cele politice, sportive sau mondene…
Dar, pentru ca despre faptele de falosenie artistica ale Taberei de la Monteoru am mai scris si cu alte prilejuri, azi imi propun sa scrutez putin drumurile ce se itesc ceva mai departe de realitatea imediata sau abia trecuta a acestei “constructii” artistice. Dincolo de cadentele anuale ale expozitiilor, ce au flancat fiecare sejur creativ, la eforii acestui laudabil si valoros proiect (adica, la Ion Manescu si la Grupul sau de firme CONSTAM din Buzau), s-a inchegat, aproape pe nesimtite, o importanta si nu mai putin pretioasa Colectie de arta contemporana.
Dupa patru editii consecutive ale Taberei, ultima, cea de anul trecut, se afla chiar in aceste zile deschisa publicului bucurestean, intr-una dintre cele mai prestigioase sali ale Capitalei, Galeria “Simeza” de pe b-dul Magheru.
Lotul protagonistilor show-ului plastic “Monteoru-Art/2007” cuprinde nume de notoritate ale picturii si graficii noastre contemporane. Le consemnam si noi aici in ordinea inscrisa in admirabilul catalog al evenimentului, redactat de Valeriu Susnea si Vali Blidaru si editat, se intelege, de generosul Mecena al intregului proiect dl. Ion Manescu si “Constam Grup”. Este vorba despre Nicolae Alexi, Anca Boeriu, Gabriela Draghici, Ion Draghici, Ion Grigore, Mihai Manescu, Letitia Oprisan, Ion Salisteanu, Florin Stoiciu, Valeriu Susnea, Angela Tomaselli.
Expozitia de la “Simeza” a fost precedata de o mai lunga si consistenta prezentare la Buzau, la galeria “Ion Andreescu” a UAP. In mod normal, aceasta, cat si celelalte rezultate din anterioarele editii, insumand circa o suta de tablouri, s-ar cuveni gazduite intr-un spatiu anume destinat, gestionat si promovat/onorat, pe potriva valorii patrimoniale, iata, deja constituite prin initiativa, entuziasm si sustinere privata, a acestei Colectii de arta contemporana.
Din cate cunoastem, Buzaul nu detine in prezent asemenea argumente muzeale ale identitatii sale culturale. Dar nici nu reactioneaza in vreun fel, atunci cand evenimente si imprejurari prielnice ii ofera, aproape gratuit, astfel de oportunitati! Tot din cate stim, nici Primaria din Monteoru nu prea se sinchiseste de ce se petrece de vreo cinci ani in “ograda” si spre faima ei la prestigioasa reuniune anuala de creatie plastica de la Casa cu Tei. Cladirea Caminului cultural din localitate nu-i, de aproape doua decenii, decat un spatiu sordid destinat nuntilor, cumetriilor si, periodic, chermezelor! Este limpede ca preluarea si dezvoltarea in forme adecvate a acestui remarcabil proiect artistic trebuie sa-si dobandeasca de indata forma institutionala si nivelul de audienta pentru care a fost conceput.

Citește și