De la Mosi la Luna Bucurestilor

Nu este nevoie sa apelam prea intens la etnopsihologie, antropologie si istoria religiilor ca sa intelegem ca Targul Mosilor, vechea sarbatoare a Bucurestilor, e corelabila ritualurilor primavaratice de fertilizare, carnavalului, serbarilor campenesti de la infloritul livezilor, de la culesul de toamna, ritualurilor podgorene etc.

Impartasita comunitar, sarbatoarea intareste tesutul social si administratia, elibereaza energiile si indulceste asperitatile inter-etnice, bucura multimile, flateaza elitele, sporese vanzarile, dubleaza incasarile (ca si numarul de nunti si botezuri), face jubilatia tinerilor, resuscitarea batranilor, complicitatea noilor cupluri s.a.m.d., dar, mai presus de toate, asigura liantul, osmoza mentalitatilor si a contradictiilor.

Faptul ca bucuria primaverii coincidea cu stravechea sarbatoare de pomenire a mortilor (de aici si targul de “oale si ulcele” de la Mosi), ca excitatia si supraabundenta alimentara a serbarilor populare coincideau cu lantul de executii publice ale raufacatorilor (in secolul 18, “se pastrau inadins condamnatii, ca sa fie spanzurati in zilele cele mai aglomerate ale Targului”, spune George Potra), ca defilarea protipendadei coincidea cu sarbatoarea nebunilor si saltimbancilor, ca ofiterimea si notabilitatile se ciocneau voios, la tot pasul, de tiganime si cersetorime etc. face din ideea de Targ un simbol perfect pentru armonia contrariilor.

In sarbatoare, totul sta sub semnul anularii polaritatilor, al netezirii asperitatilor, al vindecarii (fie si iluzorii) de dezbinare, ceea ce, cum bine stim, la romani este o necesitate de-a dreptul vitala.

Iata de ce, chiar si “stricata” de initiativele moderne ale primarilor (de exemplu, in 1903, primarul Capitalei, I. Procopie Dumitrescu, a transformat o parte a Targului Mosilor in expozitie de realizari industriale, un fel de targ de mostre, pentru ca, in 1924, sa rivalizeze cu “Luna Park” din Viena, Paris, Londra etc), ori suplinit de… Targul de Carte “Bookarest”, ideea de Targ si sarbatoare populara trebuie sa-si recapete cat mai grabnic pentru bucuresteni insemnatatea si valentele de odinioara.

Am vorbit in foiletonul precedent despre initiativa lui Al.G. Donescu, primarul Capitalei intre 1934-1938, privind “Luna Bucurestilor” si despre primele doua editii, din 1935 si 1936.

Dupa cum noteaza Ionel C. Ionita in monografia dedicata subiectului (tiparita la ARCUB in 1998), manifestarile din 1937 s-au desfasurat sub semnul aniversarii a 60 de ani de la razboiul de independenta.

Expozitia, organizata in vechile pavilioane, a cuprins o sectiune special dedicata aniversarii, dar si pavilioane avand ca tema apararea pasiva, antirevizionismul, aviatia viitorului, precum si transformarile edilitar-urbanistice, cu acea ocazie primaria incepand asanarea lacurilor Floreasca si Baneasa superioara.

In 1938 (primar general delegat fiind Iulian Peter), s-au aniversat doua decenii de la Unirea din 1918: expozitii tematice, primul Salon al automobilului si aviatiei din parcul Carol I (unde produsele Malaxa si caroseriile Societatii Leonida stateau alaturi de Mercedes Benz, Renault si Citroen), miting aviatic la Baneasa, lansarea, in premiera la Bucuresti, a doua hidroavioane pe Herastrau, concursuri de eleganta la Arenele Romane, proba de viteza “Marele premiu al Bucurestilor”, expozitia cartii s.a.

Premiera absoluta atunci: in Herastrau a avut loc prima “transmitere a imaginilor prin telegrafie fara fir, simultan cu sunetul”, adica televiziune. Demonstratia s-a facut, fireste, cu aparatura Philips… Intr-o singura zi, 200.000 de vizitatori!

Ultimele doua editii, 1939 si 1940, au fost organizate sub primarul Victor Dombrowski, in conditii, desigur, ceva mai subrede, din pricina evolutiei vietii politice.

In 1939 s-au aniversat 50 de ani de la moartea lui Eminescu si s-a inaugurat restaurantul Pescarus, pe aoseaua Jianu s-a desfasurat un concurs international de automobilism, in marea gala de box s-au batut Lucian Popescu si Phil Dolhem, s-a deschis Bulevardul Maresal Prezan si s-a inaugurat lacul Tei asanat.

In 1940, importanta edilitar a fost terminarea lucrarilor la ecluza dintre lacurile Herastrau si Floreasca (pentru prima data vaporasul trece dintr-un lac in celalalt).

Care primar al Capitalei isi va lega din nou numele de “Luna Bucurestilor”?

Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar