De la Parlament la Comisia Europei

In ultima vreme rachetele contra politicii externe a Romaniei au virat de la Parlamentul European la Comisia UE de la Bruxelles. E un viraj calitativ, deoarece Parlamentul e un organ deliberativ, un fel de club de discutii, in timp ce Comisia este organul executiv al Uniunii Europene. La inceput ne-am speriat cand in Comisia de Politica Externa a Parlamentului de la Strasbourg un deputat olandez popular, Oostlander, a declarat ca Romania nu e stat de drept, e bantuita de o coruptie inspaimantatoare si a initiat un proiect de rezolutie menit sa duca la suspendarea negocierilor de aderare a Romaniei la UE. Din pacate, i s-a raliat baroneasa Emma Nicholson, furioasa ca Romania a incalcat Moratoriul privitor la adoptii in strainatate. Pana la urma, proiectul olandezului a esuat, pentru ca i s-a opus atat partidul socialist, cat si grupul popular, adica grosul membrilor Parlamentului.

Chestiunea a devenit insa grava cand s-a mutat la Bruxelles in Comisia UE. Comisarul pentru extindere, Gunther Verheugen i-a trimis o scrisoare lui Adrian Nastase, al carei continut sever a fost dat in vileag de ziarul englez Daily Telegraph. Verheugen acuza guvernul roman ca nu a reusit sa respecte drepturile omului, criteriu major al aderarii comunitare, incalcand angajamentele privind adoptiile in strainatate si amenintand ca va suspenda acordarea fondurilor destinate protectiei copiilor, chiar va cere returnarea sumelor deja acordate in acest scop. Avand elemente de news senzational, stirea a facut deliciul presei occidentale. Cred ca s-ar fi bucurat de o mediatizare mai redusa daca Nastase ar fi dat publicitatii continutul scrisorii lui Verheugen o data cu raspunsul sau la scrisoarea comisarului. El nu si-a dat seama ca in Occident incercarea de a tine un fapt politic in secret provoaca maxima lui mediatizare.

Pentru tabloide, adoptiile de copii sunt o adevarata mana cereasca. Exista retele mafiote care castiga pana la 50.000 de dolari de copil. Sunt implicate si organizatiile pedofile, deoarece pe langa bebelusi se comercializeaza si tineri de 12-15 ani.

In loc sa sesizeze gravitatea problemei, liderii PSD au ripostat cu tot felul de enormitati, ba ca deputatul olandez e enervat de faptul ca crestin-democratii din Romania nu au intrat in parlament, ba ca Ooslander e raportor pentru Turcia si vrea sa traga Romania o data cu aceasta in pragul Uniunii Europene.

In privinta problemei adoptiilor de copii, se ciocnesc pareri diferite. Liderii unor state europene au intervenit pentru a obtine asentimentul guvernului roman, fiind citat cazul premierului italian Berlusconi, care a si obtinut pe baza prieteniei cu Adrian Nastase cei 105 copii sositi in Italia, care a infuriat-o pe baroneasa Nicholson. De altfel, Ambasada Italiei la Bucuresti a si dat un comunicat in favoarea adoptiilor de copii in strainatate. Problema este controversata, apelandu-se la argumentul ca pentru copiii din familii sarace, gasirea unor parinti prosperi intr-o tara straina este cea mai buna solutie umana.

In cazul Romaniei, ceea ce se imputa guvernului roman nu este de ordin moral, ci incalcarea unui angajament international, nerespectarea cuvantului dat prin violarea Moratoriului adoptat in 2001. In politica externa nu e ca in politica interna. In viata internationala respectarea unui acord sau moratoriu este lege de fier, iar orice abatere de la aceasta lege de fier duce la pierderea credibilitatii statului respectiv.

Guvernul Nastase se straduieste acum sa dreaga busuiocul. A elaborat un proiect de lege in problema adoptiilor de copii, a invitat-o la Bucuresti pe baroneasa Nicholson si va mai intreprinde desigur si alte lucruri pentru a repara avaria din pozitia sa internationala, care este foarte mare si grava.