De ziua lui Beckett…/ de Radu Constantinescu

În urmă cu 107 ani, pe 13 aprilie 1906, se năștea la Foxrock, lângă Dublin, Samuel Beckett. Pentru a marca acest eveniment, Teatrul Maghiar de Stat Cluj a găzduit chiar în ziua aniversară spectacolul Așteptându -l pe Godot în interpretarea artiștilor de la Teatrul Național din Praga, pus în scenă de Michal Dočekal.

„Nimic de făcut. (…) Și eu încep să cred la fel. (…) M-am împotrivit multă vreme gândului ăstuia, spunându-mi: Vladimir, nu te prosti, încă n-ai încercat tot. Și reluam lupta.” Așa sună primele replici din cunoscuta piesă a lui Samuel Beckett. Un text despre așteptarea cuiva care nu se știe dacă va mai veni, o scriere despre condiția ființei umane într-o societate în care comunicarea pare să nu mai existe, o piesă care se referă la noi toți cei care ne dorim imposibilul sau visăm la existența unei persoane care să ne salveze din condiția noastră de simpli muritori.

De-a lungul anilor, piesa Așteptându-l pe Godot a avut nenumărate variante scenice și diverse interpretări. În România de după 1989, sunt foarte cunoscute montările lui Gábor Tompa de la Teatrul „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe și a lui Silviu Purcărete de la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu. În spectacolul Teatrului Național din Praga, jocul celor doi cunoscuți actori în lumea teatrală cehă (David Matásek, David Prachař) este aproape aspru și pantomimic, iar decorul (de obicei un copac) este o stație de autobuz.

Am asistat la un spectacol în care adevărurile despre viață și societate au fost spuse cu umor. Râzând împreună cu actorii Teatrului Național din Praga, așteptarea a devenit mai suportabilă. În distribuție: David Matásek, David Prachař, Ondřej Pavelka, Jan Kačer, Vojtěch Lavička, Vlastimil Kaňka. Decorul: David Marek, costumele: Hana Fischerová.