Debuseuri in Golf

Nu stiu daca locuitorul din QuA©bec care si-a schimbat numele de familie din Bush in Buisson a luat aceasta decizie in urma lecturii cartii lui Eric Laurent la Guerre des Bush (Razboiul familiei Bush). Volumul este insa atat de vehement si de acid la adresa clanului prezidential american, incat, cu siguranta, ar fi putut sa-l impinga la asta.
Cartea a aparut la editura Plon cu putina vreme inainte de declansarea razboiului din Irak si a constituit pentru multi dintre pacifistii planetei (si pentru toti chiraquienii ei) un element solid in argumentarea morala a antipatiei fata de George si George Walker Bush, precum si fata de toti apropiatii lor.
Eric Laurent, “grand reporter” la Figaro si specialist in politica internationala, nu este la primul sau best-seller. Cu ani in urma a intrat in culisele celuilalt razboi anti-irakian si a publicat o carte bomba – La guerre du Golfe, scrisa impreuna cu Pierre Salinger. Cea de acum are in vedere tot razboiul si se straduie sa demonstreze ca Bush cel mic duce mai departe lupta tatalui, din ratiuni personale cat se poate de comercial pragmatice, iar nu doar colorate cu aburii unor traume psihanalizabile, cum se straduia sa demonstreze Gunther Grass, de pilda. Mediocru in afaceri, preocupat mai degraba de soarta echipei  de base-ball Texas Rangers, decat de societatea sa petroliera, W., spune reporterul, a iesit basma curata din toate incurcaturile gratie retelei de relatii paterne si influentei printilor petrolului care au investit sau au rascumparat in momente cruciale intreprinderile sale aflate in deruta. Descoperim, alaturi de Laurent, complicata interdependenta dintre familiile regale si oamenii de afaceri din Golf precum si legaturile puternice ale familiei Bush cu o alta mare familie de intreprinzatori – Ben Laden. Aflam o serie de complicitati si de secrete dezonorante, expuse cu metoda si sprijinite cu documente: o parte din armele masate in regiunea Golfului, cu precadere tancurile Bradley, sunt fabricate de o intreprindere controlata de Carlyle (in al carui fond de investitii este amestecata si familia Bin Laden). Ne gasim in fata unui conflict de interese absolut (pentru ca Bush tatal negociaza vinderea de arme cu Pentagonul, adica o administratie controlata de propriul sau fiu, in numele unui grup de investitie privat) si ne izbim de personaje care, in ciuda onorabilitatii lor aparente, joaca  roluri dintre cele mai sumbre (Dick Cheney, doamna Rice, Donald Rumsfeld). Concluzia lui Laurent nu este insa tocmai antiamericana: “marele plan al SUA este de a cuceri lumea araba printr-o idee: democratia. El nu are insa nimic generos, in masura in care costurile sunt ridicole in raport cu beneficiile ulterioare: noi piete de desfacere, influenta diplomatica si, desigur, regasirea securitatii…”
In incheiere, o remarca amuzata: faptul ca, la noi, cartea nu a produs, anapoda, furtuni onomastice in desert (fiul meu tocmai si-a botezat un soricel de plus Condoleezza), ca neamurile Busila sau Busulenga se simt inca la largul lor, da inca o data masura intelepciunii unui natii care nu se sperie de aura malefica a cuvintelor.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar