Deconstructia Genezei in 8 zile

Poietica acestei “expozitii” semnate Dumitru Gorzo tinde sa ocupe, ca spatiu simbolic, un loc egal cu cel consacrat de privitori lucrarilor in sine: nu exista articol despre “Welcome to Paradise” care sa nu povesteasca despre recluziunea auto-impusa a lui Gorzo in spatiul galeriei H”Art, pe care a transformat-o in timp de opt zile intr-o caverna purtand ca pe niste uriase tatuaje sememele unei Geneze impregnate de ironie. Chiar actul patrunderii in spatiul expozitional poarta ceva din aventurile tanarului actant de legenda. Suni la usa expozitiei, care-ti este deschisa dupa o scanare prealabila: Portarul (aici un Sf. Petru anacronic) te paraseste imediat, lasandu-te singur intre peretii zugraviti de Gorzo. Acestia au fost inveliti in panza, iar scenele sunt delimitate prin “sutre” alcatuite din flori naturale (renuntam a mai comenta intentionalitatea)…

Primul pas: nasterea unui Adam marcat vizibil de celebra trauma freudiana, aruncat in Eden de o mana imensa, necrutatoare. Aparitia acestui prim om e intampinata de alte doua personaje in mod diametral opus – primul, vag feminin (mai curand caricatural feminin), fuge ingrozit, al doilea, purtator al unui chip, as spune, christic, dar aplicat pe corpul unui corb, il asteapta cu limba scoasa. In a doua instanta, o scena ampla (294/ 406 cm.) intitulata Eva emancipata, traversand salbaticia lui Lilith dupa ce a sarit capra pentru pedepsirea adulterului din Sacel. Steguletele de slanina simbolizeaza victoria – o confruntare intre cele doua prototipuri feminine, sau, daca doriti, punerea fata in fata a variantei oficiale cu cea apocrifa. Lucru deloc lipsit de inteles in cazul lui Gorzo, care si in expozitia de fata se vadeste un creator de apocrife. In acelasi timp, Eva pare contaminata de salbaticia si independenta “feminista” a lui Lilith…

Si, in continuare, preferatul meu: Cele trei Gratii vs. Micul Print featuring un dicteu automat: Cele trei gratii, domnisoare desprinse din context, parca preluate din revista Femeia (paginile de moda, pentru cei care o rasfoiau alaturi de mame sau bunici) si altoite pe tulpina unor dame de club din epoca glam, privesc nu prea ingrozite falusul semi-erect al Micului Print (deloc mic, el sau lingamul exhibat pofticios). Micul Print, asimilat lui Lucifer, cade fara drept de apel (pacatul erectiei?, complexul castrarii in partea fetelor in floare?), privit de rezultatul dicteului automat, un misterios personaj purtator de capa.

Urmeaza si Demiurgul, Iuri Gagarin, purtator si el de incaltaminte rosie si trei limbi scoase inspre nemarginirea spatiului. Apoi, un eventual prim animal, calul, vazut insa prin ochii lui Picasso.

In opozitie cu ordinea, Kosmos-ul primei camere, cea de-a doua simuleaza haosul: denumirea cainelui are loc prin facerea pasului inainte (adica prin celebrul sut in cur), un ingeras transsexual pica in nasuc, sarutul a doua personaje parca desprinse din comic books asigura fundalul masturbarii personajului masculin incercand sa tinteasca cu produsul viscerelor vaginul personajului feminin. Etc. Tavanul acestei Capele Sixtine de pe Str. Eminescu este decorat cu negru de fum.

Nu m-as aventura in a-mi da cu parerea despre ce a vrut Gorzo, dar pot spune cu siguranta ca experimentul este datator de vise – mai ales cu Lilith…