Decorul ca peisaj/ de Alexandru Ciolan

Decorul și peisajul ne vin (nu numai nouă, ci și altora) din franceză, unde s-au născut, prin secolul al XVI-lea, din cuvinte de sorginte latină: décor din décorer (la rându-i, din lat. decorare, “a orna, a înfrumuseța”), iar paysage din pays, “ținut, țară” (la rându-i, din lat. pagensis, “locuitor al unui pagus, al unui district – din Galia și Germania -” și, prin extensie, “teritoriul locuit”).

Deosebirea originară, fundamentală, dintre decor și peisaj ar fi aceea că decorul este creat de om, dornic să înfrumusețeze mediul în care trăiește, pe când peisajul, priveliștea asupra unui colț de natură, este oferit vederii, în toată splendoarea lui, ca atare, fără a mai avea nevoie de podoabe artificiale. Asta a fost, însă, la începuturi… Acum, decorul și peisajul tind să se confunde. Iar tendința s-a născut încă din interiorul limbii franceze, unde sensul cel mai recent al lui décor, conform petit Robert, este acela de “aspect exterior al mediului în care se produce un fenomen; ambianță, cadru, mediu, peisaj”. Decorul și-a pierdut, așadar, subiectivitatea conferită de intervenția (= paternitatea) omului și s-a obiectivat, parțial, preluând sensul lui peisaj. “A dispărea în decor” poate însemna, de fapt, “a se pierde în peisaj” (adică în natură): “(A) salutat frumos echipajul și pasagerii, cerându-și scuze pentru deranj, și s-a parașutat, dispărând fără urmă în decor” (Adev. 21 IX 01 p. 12). Cum, însă, orice drum are două sensuri, înspre și dinspre, nu numai peisajul devine decor, ci și invers: “«Viețașii» ar face orice, numai să mai schimbe peisajul” (G. 27 III 07 p. 11), în acest exemplu peisajul fiind, de fapt, decorul închisorii. Atât de mare este atracția pe care o exercită unul pentru celălalt, încât peisajul și decorul ajung să fie interșanjabile în numeroase sintagme: – peisajul/decorul politic (“Stânga românească încă nedesprinsă de trecutul ante-decembrist, va fi izolată în peisajul politic românesc…”, Z. 9 IX 09; “Interesul locuitorilor județului Vâlcea pentru fostul primar al municipiului Rm. Vâlcea – Mircia Gutău – nu a scăzut, nici chiar acum, după ce a fost scos, mișelește și prin delațiune, din decorul politic județean”, Vocea Vâlcii 28 XI 10); – peisajul/decorul autohton (“Lipsa unor parcuri de distracție tematice din peisajul autohton”, wall-street.ro 3 IX 07; “Când am considerat că decorul autohton nu se ridică la nivelul automobilelor testate, am decolat. Am ajuns până în Africa de Sud, unde am testat Mercedes SLR McLaren”, Z.fin. 23 XI 04) – peisajul/decorul cultural (“Un oarecare început se face simțit și în peisajul cultural românesc…”, Adev. lit și art. 7 VI 05 p. 10; “Ruperea de «decorul» cultural anterior”, Obs.cult. 8 I 09) – peisajul/decorul literar (“peisajul literar de după 1989”, Dil. 9 II 08; “Israelul ca decor literar”, Cotid. 23 XI 06) – peisajul/decorul urban (“Vreau să reglementăm haosul din outdoor, din publicitatea stradală, care a ajuns să creeze un peisaj urban dezagreabil în Capitală și nu numai, a susținut Elena Udrea la dezbaterea «Protejarea patrimoniului. Fațadele de patrimoniu între conservare și distrugere»”, hotnews.ro 14 IX 10; “Autoritățile din orașul Castellammare di Stabia, din apropiere de Napoli, și-au propus să le interzică doamnelor și domnișoarelor să se îmbrace cu haine prea provocatoare. …Primarul Luigi Bobbio a declarat că scopul acestui proiect este «de a restaura decorul urban și de a îmbunătăți coexistența»…”, Ev. 23 X 10) Construcția a ieși în decor cu sensul “a părăsi accidental calea de rulare și a se izbi de un copac/stâlp/zid de pe margine” pare a traduce fr. aller/entrer/partir dans le décor (prima atestare în franceză este din 1949; în română, prima noastră atestare este din 1997, dar cu siguranță se folosea de mai multă vreme). Dacă este aplicată ieșirilor spectaculoase de pe pistă din cursele automobilistice (“Burti a fost acroșat de Irvine și a ieșit în decor, izbindu-se violent de parapetul de cauciucuri”, R.l. 3 IX 01 p. 14), decorul este chiar decor, adică “ansamblu de obiecte care formează cadrul de desfășurare a unui spectacol etc.”, dar într-un citat precum: “Șoferul a pierdut controlul mașinii și, după ieșirea în decor, Dacia s-a izbit violent de un arbore” (Adev. 12 XI 01 p. 10) decorul este mai degrabă peisaj, adică “parte din natură reprezentând un ansamblu estetic”. Iar stâlpii sau bordurile în care bănuim că s-au oprit automobilele din citatul următor pot fi socotite a forma parte mai degrabă din decorul citadin decât dintr-un peisaj: “Din cauza poleiului, două mașini au derapat și au ieșit în peisaj, într-un cartier din oraș” (Adev. 1 XII 10). A ieși în peisaj poate însemna, însă, în română, și altceva decât a agresa prin impact obiectele de pe marginea șoselei/străzii: “a ieși în natură” (“De cum a dat gerul iar lacurile au fost acoperite de un strat de gheață de peste 15 centimetri, pasionații de pescuit la copcă au și ieșit «în peisaj».”, Ziarul de Iași 8 I 11) sau “a ieși în stradă pentru a protesta” (“Aș putea înțelege «direcția greșită» … dacă ar ieși în peisaj năcăjiții, șomerii, majoritatea locuitorilor satelor aflați la limita de jos a supraviețuirii, semenii atinși de boli și tratați în dispreț prin spitale-abator”, Făclia 29 IX 09). În timp ce unii ies din peisaj, alții intră, peisajul fiind în cazul acesta un fel de fotografie de grup lipsită de pretenții estetice: “Nu am condus eu grupul, el era condus de Claudiu Săftoiu, eu am apărut în peisaj undeva în toamnă, când s-a discutat despre o lege privind activitatea de informații care era în stadiul de schiță când am plecat de la Cotroceni, a spus Renate Weber” (G. 27 VII 06 p. 4). Din peisaj poți să și dispari, făcându-te nevăzut sau pierzându-ți urma (“Traficantul de mașini furate B. s-a topit în peisaj”, Adev. 10 III 01 p. 1) ori dându-te la fund (“După intrarea trupelor americane în Bagdad și după ce conducerea irakiană – în frunte cu «marele Conducător» s-a topit în peisaj, presa bien pensante din Europa nu prea mai știe despre ce să scrie…”, R.lit. 30 IV 03). În peisaj sau în decor se poate dispărea nu numai din proprie voință, ci și pentru că ai fost trimis de alții, altfel spus, pentru că ți s-au dat papucii, pentru că ai fost trimis la plimbare (“Iliescu … l-a trimis în decor pe Petre Roman”, Adev. 15 XII 04 p. 3; “Își aranjează să rămână singur în București. Ne expediază ca să-și facă de cap. … Ne trimite în peisaj. Cât mai departe, nu mai contează cât de scump”, R.lit. 24 X 08). Chintesența chintesențelor decorului, decorațiunilor, peisajului și peisagisticii o constituie decorul peisagistic, iar noutatea republicană nu putea veni decât de la Ploiești: “Două garnituri de tramvai scoase din circulație au fost abandonate în parcuri … donate de Regia Autonomă de Transport Public Persoane, și montate în Parcul Mihai Viteazul și în zona centrală a Ploieștiului, cele două garnituri cu o vechime de 80 de ani sunt doar obiecte de decor peisagistic”, Adev. de seară 23 VII 10. Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos. ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-romånă al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Făråmiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți. Are un nepot.