Deficitul bugetar de 4,4% din PIB e prea strâns pentru a obține creșterea PIB în 2011

În 2010, România s-a confruntat cu un puternic “cutremur” fiscal determinat de majorarea TVA-ului de la 19% la 24%, ceea ce s-a răsfrânt în mod negativ și asupra creșterii economice. Astfel, de la o estimare a creșterii economice de plus 1,3% s-a ajuns la un minus de 1,9%.

Trecând peste faptul că revenirea economiei pe plus nu s-a realizat din cauza acțiunii conjugate a mai multor factori (inclusiv majorarea TVA) trebuie precizat că unda acestui șoc fiscal aplicat de autorități, care a urmărit îndeplinirea unor obiective pe termen scurt, s-a resimțit în toate domeniile de activitate.

Pe termen scurt s-a înregistrat într-adevăr o creștere a încasărilor din TVA cu aproape 30% față de media încasărilor din prima parte a anului. Însă acest lucru nu se datorează nici pe departe performanței din sectorul public sau creșterii gradului de colectare, ci este un efect normal.

În schimb, pe termen lung e posibil ca încasările să scadă și să revină la un nivel care s-ar fi putut atinge și fără majorarea cotei TVA-ului, datorită efectului lui Laffer (un economist a cărui teorie afirmă că majorarea impozitelor dincolo de o anumită limită poate aduce o scădere a încasărilor, iar reducerea lor, dimpotrivă, o creștere a încasărilor – n.red.), aducându-ne astfel într-un nou cerc vicios al politicii fiscale.

De altfel, “performanțele” obținute de stat ca urmare a majorării acestui impozit s-au transmis într-o mică măsură asupra veniturilor încasate la bugetul general consolidat, în primele nouă luni înregistrându-se o creștere cu doar 3,6%, în termeni nominali, față de perioada corespunzătoare a anului anterior.

Dacă ținem cont și de faptul că majorarea TVA-ului a fost principalul factor care a condus la dublarea inflației, atunci veniturile bugetului general consolidat în termeni reali în primele nouă luni au înregistrat de fapt o scădere.

Mai mult, acest șoc fiscal a fost însoțit și de scăderea salariilor bugetarilor cu 25%, precum și de scăderea numărului de bugetari. Și această acțiune s-a înscris pe linia măsurilor de țintire a deficitului bugetar și a obiectivelor pe termen scurt. Dar efectul acestor măsuri luate “peste noapte” nu s-a resimțit asupra cheltuielilor bugetului general consolidat datorită creșterii cheltuielilor cu ajutorul de șomaj și a cheltuielilor cu plata arieratelor.

Astfel, pe total, volumul cheltuielilor bugetului general consolidat a înregistrat chiar o creștere în termeni nominali, în primele nouă luni, cu 1,5% față de aceeași perioadă a anului precedent.

În 2011, România și-a propus un dublu obiectiv, și anume atât reducerea deficitului bugetar cu 2,4% din PIB, până la 4,4% din PIB, dar și o creștere economică de 1,5%.

Este un obiectiv îndrăzneț, dar nerealist, ținând cont că unele dintre măsurile luate până acum au avut efect pozitiv pe termen scurt, dar pe termen lung vor acționa ca un bumerang asupra creșterii economice.

Un obiectiv mai realist și mult mai benefic pentru România ar fi reducerea deficitului bugetar undeva în jur de 5,5% din PIB, ceea ce ne-ar permite, poate, să sperăm și la o creștere economică în 2011.

Ținând cont că anul următor se dorește și majorarea salariilor bugetarilor cu 15%, de unde va face statul rost de bani astfel încât să se înscrie în deficitul de 4,4% din PIB?

Dan Armeanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori din cadrul Academiei de Studii Economice, București