Demisia, ca un gest de mare onoare

Vehiculata schimbare a selectionerului Emeric Ienei cu Ladislau Boloni a cazut. Federatia Romana de Fotbal a concluzionat ca nu exista absolut nici un motiv pentru care nea Imi sa fie lasat la vatra. Atingerea sferturilor de finala la Euro 2000, desi toata lumea e convinsa ca se putea mai mult, ar fi cantarit decisiv in balanta. Una mult mai putin pretentioasa decat a portughezului Humberto Coelho, care miercuri seara, dupa semifinala cu Franta, a hotarat ca e vremea sa se retraga.

Coelho este singurul dintre antrenorii grupei A de la Euro care n-avea absolut nimic sa-si reproseze. Portugalia a jucat un fotbal de calitate si a mers din victorie in victorie pana-n semifinale, unde a fost eliminata de campioana mondiala. In prelungiri, dintr-un penalti. Cu toate acestea, selectionerul nu s-a cramponat de cea mai buna performanta inregistrata la un turneu final de campionat european si a cedat locul altuia care ar putea sa realizeze mai mult. Pana si turcul Mustafa Denizli, unul mai aproape de mentalitatea noastra, a balcanicilor, i-a predat stafeta lui Senol Gunes dupa ce a ratat intrarea in semifinale.

Nea Imi, insa, va ramane sa se ocupe de reprezentativa si in calificarile pentru Mondialele 2002, aidoma lui Kevin Keegan in cazul Angliei. Intrebarea pe care ne-o punem si noi si britanicii este ce ar putea ei sa aduca nou, mai mult decat au aratat in Belgia si Olanda. ai unuia si altuia li s-a reprosat deficientele tactice dovedite pe parcursul competitiei, dar cel putin despre Keegan fostul international Jackie Charlton a spus ca “este tanar si are tot timpul sa invete”. In ceea ce ne priveste, Ienei este la o varsta repsectabila si nu vrea nici macar responsabilitatea propriilor greseli sa si-o asume. D-apoi sa mai si invete cate ceva.