Demonul teoriei

Temele colectiei cu acest titlu de la Editura ART sunt de o mare diversitate, teme reale ale timpului nostru. Dupa Pierre Bourdieu – Despre televiziune, Hans Magnus Enzensberger – Cei care aduc groaza, Andre Comte-Sponville, Jean Delumeau, Arlette Farge – Cea mai frumoasa istorie a fericirii, in ultima parte a anului trecut au aparut alte cateva volume.

Pascal Engel, Richard Rorty – La ce bun adevarul? Traducere din limba franceza si prefata de Bogdan Ghiu. Dintotdeauna filosofii care isi pun intrebari despre adevar, despre natura acestuia si despre valoarea care trebuie sa-i fie recunoscuta oscileaza intre relativism, scepticism si dogmatism. Cei doi autori ai eseului expun divergentele si ofera o cale de acces mai usoara spre conceperea adevarului.

J. Hillis Miller – Etica lecturii. Traducere din limba engleza de Dinu Luca. Prefata de Mircea Martin. Abordand problema relatiei dintre etic si estetic, autorul nu urmareste sa elaboreze o teorie a interpretarii ce va cauta in produsul actului creator manifestarea unui act moral; dimpotriva, el analizeaza etica demersului interpretativ propriu-zis. Miller face o paralela intre etica sociala si o etica a lecturii, asa cum este ea inteleasa de cativa scriitori (George Elliot, Trollope, James si Benjamin) care isi recitesc propria opera. Ceea ce spune un autor despre textul sau nu este altceva decat un nou text. Etica lecturii ramane doar promisiunea ca absenta poate deveni prezenta.

Arthur Schopenhauer – Arta de a avea intotdeauna dreptate. Text stabilit, traducere din limba germana si prefata de Gabriel H. Decuble. Este una dintre rarele scrieri filosofice care se hranesc din echivoc si ironie, desi mimeaza ordinea categoriala si disciplina sistemica. Putem ghici, in spatele mastii docte, amuzamentul cu care Schopenhauer trebuie sa fi scris aceste sfaturi “practice”.

Francois Furet, Ernst Nolte – Fascism si comunism. Editia a doua, revizuita. Traducere din limba franceza de Matei Martin. Prefata de Mircea Martin. O carte care pune in lumina atat originea comuna a celor doua tipuri de extremism si totalitarism, cat si interdependenta lor in timp, in conditiile unei “rivalitati complementare” sau “complicitati beligerante”. Cartea mai sugereaza o masura egala in judecarea crimelor comise in numele celor doua ideologii.