Desfaceti ambalajul cu incredere

Cu “Pas sur la bouche”, regizat in 2003 (cand avea 81 de ani, acum are 83!), Alain Resnais ne propune, cu detasarea de care se poate prevala la varsta, valoarea si experienta sa, un film total nesincronizat cu actualitatea. Considerat unul dintre cei mai mari regizori francezi in viata si categoric cel mai putin inteles, el nu readuce aici tonul marilor sale creatii (documentarul “Nuit et brouillard” sau filmele de fictiune “Hiroshima mon amour” si “Anul trecut la Marienbad”), ci se apropie, ca tema, realizare, stil si lejeritate, de filmele sale din familia comico-romantico-muzicala: “La Vie est un roman” (1983), “Smoking / No Smoking” (1993) sau “On connait la chanson” (1997). “Pas sur la bouche” poate fi privit azi (in epoca alienilor si matrix-ului) ca o extravaganta cinematografica, cel putin stranie pentru cei nefamiliarizati cu teatrul bulevardier à la Feydeau, cu farsa, aparté-ul, qui-pro-quo-ul sau cu tranzitia de la discurs la cantec realizata intr-un cadru. Daca ne gandim insa ca, in 2002, François Ozon le punea sa cante, in “8 Femei”, pe Deneuve, Ardant, Darrieux, Huppert si Emmanuelle Béart sau ca in 1997 Woody Allen facuse acelasi lucru cu Goldie Hawn, Alan Alda, Julia Roberts, Edward Norton si Tim Roth in adorabilul “Everyone Says I Love You”, propunerea lui Resnais incepe sa nu mai para hazardata. Daca va veti apropia de ea fara prejudecati si cu binevoitoare curiozitate, veti descoperi o bijuterie stilistica, in stil pur frantuzesc, cu intrigi de culise, cochetarii si frivolitate sub cele mai demne aparente burgheze. Povestea originala – continuta in libretul semnat de Andre Barde in 1920 si ilustrata cu muzica lui Maurice Yvain, discipol stralucit al lui Maurice Chevalier si colaborator al lui Mistinguett – e simpla: mondena Gilberte Valandray ii ascunde celui de-al doilea sot (convins ca doar avantajul de-a fi primul barbat al nevestei asigura fidelitatea in casnicie) ca a fost maritata cu un american. Insa al doilea sot tocmai a devenit partenerul de afaceri al primului. De aici, totul devine un prilej excelent pentru cantece, umor, ironii si surprize de tot felul, cu atat mai relaxant cu cat nu trebuie luat prea in serios. Camera surprinde in detaliu decorurile extraordinare (de altfel, filmul a obtinut 3 César-uri, pentru costume, sunet si actor in rol secundar si alte sase nominalizari, printre care pentru decoruri) si distributia de clasa. Daca o deplasata strategie de marketing a pus-o pe afis pe tanara Audrey Tautou, ramaneti in sala si dupa ce descoperiti ca, de fapt, rolul principal e jucat de Sabine Azéma, actrita din cu totul alta generatie. La 56 de ani, Azéma o surclaseaza pe mult mai tanara fosta Amelie (atat de siropoasa si artificiala aici, ca faci diabet privind-o) si ii ridica elegant mingea la fileu vechiului ei partener, Pierre Arditi. Povestea va va cuceri prin freamat si culoare, prin sporovaiala sa provocatoare (una dintre replicile afaceristului american este – vezi si titlul – “Nu pe gura, dar oriunde in alta parte e OK”) si prin prezentele actoricesti secundare, reprezentand un excelent bonus: Isabelle Nanty (fosta vanzatoare de tigari ipohondra din “Amelie”) si Darry Cowl, actor stralucind in travesti in rolul irezistibil al portaresei bagacioase.

Nu pe gura! / Pas sur la bouche. Productie Franta, 2003. Regie: Alain Resnais. Cu: Sabine Azéma, Isabelle Nanty, Pierre Arditi, Audrey Tautou, Lambert Wilson. Premiera: 10 iunie. Distribuit de: New Films Romania