Despre afinitățile selective/ de Rodica Grigore

Autor a zeci de cărți și studii de lingvistică și lexicografie, pasionat de mai puțin studiatele contacte lingvistice, creator al termenului „rumañol” pentru a defini amestecul de română și spaniolă folosit în vorbirea curentă de către unii dintre românii ajunși în Spania, stabilit el însuși în această țară de suficient de multă vreme, profesor la prestigioasa universitate din Las Palmas, excelent traducător din spaniolă și portugheză, cunoscut ca tălmăcitorul în limba română al câtorva dintre capodoperele literaturii ibero-americane (de la Recursul la metodă sau Ritualul primăverii, de Alejo Carpentier, Gabriela lui Jorge Amado ori Trei tigri triști, de Guillermo Cabrera Infante, la Obscena pasăre a nopții, de José Donoso și Detectivii sălbatici ai lui Roberto Bolaño), Dan Munteanu Colán a făcut întotdeauna lucrurile în care a crezut, știind să rămână mereu aproape de marea literatură. Și a continuat să le facă și după plecarea din România, la fel cum le făcuse și înainte de acest moment. Dovadă – dacă era nevoie de așa ceva… – volumul intitulat Lecturas subjetivas. Afinidades electivas, apărut în anul 2013, la Madrid, în condiții grafice deosebite.

Cartea cuprinde, după cum autorul însuși mărturisește, o vastă „selecție de articole, cronici, eseuri și studii” scrise, în linii mari, între 1965 și 2011, apărute de-a lungul anilor în diferite publicații românești sau spaniole, alături de o serie de texte inedite. Numite de Dan Munteanu „exerciții de critică literară”, textele acestea se dovedesc, însă, a fi ceva mai mult – și, la o lectură atentă, mult mai mult. În primul rând datorită capacității analitice și interpretative a autorului, care e dublată de fiecare dată de cunoașterea în profunzime a tuturor aspectelor abordate, iar apoi deoarece cartea de față oferă cititorului un inedit portret de cărturar care a dorit, a știut și a reușit să rămână fidel ambelor sale patrii. Adică, aducând mai aproape de România, prin întreaga sa activitate, mari texte ale culturii hispane, dar și ducând, simbolic, România în Spania, dacă e să amintim în acest sens doar minunatul volum de traduceri din poezia lui George Bacovia, apărut în 2008, la Santa Cruz de Tenerife.  

Recentele sale Lecturi demonstrează, dincolo de subiectivitatea inerentă fiecărei ființe umane, asumată ca atare de autor, și pasiunile de-o viață ale acestuia, altfel spus afinitățile sale selective – subliniate la rândul lor prin ecoul goethean al titlului. Cartea este împărțită în mai multe secțiuni, intitulate semnificativ: España, Islas Canarias, Hispanoamérica, Otros espacios. Iar dacă în prima parte Dan Munteanu are în vedere câteva necesare – de-a dreptul obligatorii – puncte de reper pentru toți aceia doritori să cunoască spațiul cultural spaniol (discutând, aici, în substanțiale studii, elemente de structură și de semnificație ale romanului picaresc sau cavaleresc, dar și sensurile lui Don Quijote, de Cervantes, sau avatarurile lui Don Juan, „seducătorul universal”), în cea de-a doua secțiune a cărții cititorul poate afla detalii extrem de interesante despre Francisco Jordán, Antonio Cavanillas de Blas, Justo Jorge Padrón sau Rosario Valcárcel, între alții. Cea de-a treia parte a recentului volum, dedicată universului hispano-american, este o adevărată istorie a literaturii din această fascinantă lume. Căci, de la excelente considerații referitoare la María, de Jorge Isaacs, roman văzut ca „sinteză a romantismului latino-american”, sau de la pătrunzătorul studiu despre Roberto Payró, „un clasic la literaturii argentiniene”, și până la analizarea „romanului total” al lui Mario Vargas Llosa sau la cea a operei lui Ernesto Sábato, „demiurgul”, cititorul are în față aproape tot: note privitoare la costumbrismul cuban sau la „misteriosul Bomarzo”, de Manuel Mujica Láinez, dialoguri cu Nicolás Guillén sau cu Elvio Romero despre evoluția literaturii din Cuba și despre fenomenul „boom”-ului hispano-american, studii despre proza lui Alejo Carpentier și „necesitatea de (re)descoperire a Americii” (desigur, din perspectiva „realului miraculos” teoretizat de acesta). Dar surpriza – să-i spunem așa – pe care Dan Munteanu o face cititorilor (de astă dată mai ales celor de limbă spaniolă!) este reprezentată de ultima secvență a cărții. Căci aceste „alte spații” pe care el le are în vedere vorbesc despre folclorul literar românesc, dar și despre textele religioase apocrife în română, pentru a ajunge la „cercul blestemat” – imaginea sub semnul căreia e pusă lirica bacoviană. Însă autorul are temeritatea de a discuta și „nemurirea lui Dracula”, ținând seama de istorie, legendă și semnificațiile pe care figura aceasta le-a avut / le-a primit de-a lungul timpului.

Situându-se cumva de-a dreptul „la întretăierea culturilor și sensibilităților”, după cum spune și Guillermo García-Alcalde, cel care semnează cuvântul introductiv al cărții, intitulat „Un scriitor și două culturi”, cartea aceasta are marele – și rarul! – dar de a rosti simplu și convingător multe adevăruri, de a deschide cititorului (și) drumuri mai puțin umblate, dar și de a surprinde, chiar și în cazul capodoperelor literaturii hispano-americane (sau mai exact spus tocmai în cazul lor!) acele elemente care, în ciuda numeroaselor studii care le-au fost dedicate anterior, au scăpat în general interpreților. Căci perspectiva lui Dan Munteanu e întotdeauna proaspătă și cuceritoare, iar rigoarea academică nu cade niciodată în ariditate sau exces de sursologie. De aceea, cartea se citește de-a dreptul pe nerăsuflate, asemenea unui minunat roman ce depune mărturie, în fiecare pagină, despre fascinanta aventură spirituală a unui scriitor convins, asemenea lui Balzac, că „misiunea artei nu e aceea de a copia natura, ci de a o exprima.”                      

Dan Munteanu Colán, Lecturas subjetivas. Afinidades selectivas, Madrid, Ediciones de La Discreta, 2013