Despre ambalaj, etichetă și conținut

de Cristian Manole – business analyst, M&A Department, Casa de InvestiȚii Capital Partners

Piața globală de fuziuni și achiziții arată o revenire semnificativă în 2010, putând să se apropie de cele 3.180 miliarde USD înregistrate în 2008, conform Dealogic, o firmă de cercetări specializată în acest sector. Suntem încă departe de recordul de 4.610 miliarde USD din 2007 și economiile globale sunt încă suferinde.
Însă dincolo de volumele pieței, mult mai interesantă este repartizarea geografică a tranzacțiilor. În ultimii ani, ponderea fuziunilor și achizițiilor din zona țărilor emergente este din ce în ce mai ridicată în volumul global. De la aproxi mativ 15% în 2005, M&A-ul din țările emergente a ajuns la 23% în 2009, iar pentru primele nouă luni din 2010 se situează în jurul a 32% din volumul total, conform aceleiași surse.

Această efervescență din economiile emergente nu este însă nicidecum reflectată în cvasiînghețul pieței din România. Volume nesemnificative ale pieței de M&A și multipli sub media țărilor emergente pun România la marginea hărții sau chiar o scot din categoria țărilor emergente.
Eticheta de “Localizat în România” nu mai reprezintă un plus pentru companiile românești, ba chiar din contră. Pentru că România nu mai oferă în acest moment rate de creștere sau randamente pe măsura riscurilor. Și nu pare în stare să o facă nici în viitorul apropiat.

“Localizat în România” înseamnă din ce în ce mai des asocierea cu deja clasicele teme ale unei țări care nu asigură: un minim de predictabilitate la nivel fiscal, o minimă decență în cheltuirea banului public, o orientare către proiecte majore care să crească competitivitatea/ atrac ti vi tatea, un aparat bugetar bine calibrat și eficient și lista poate continua. Mai mult, înseamnă afaceri într-o țară care este la coada Europei în ceea ce privește creș terea economică și care nu mai prezintă încredere pentru finanțatorii externi.
Însă dincolo de acest “ambalaj” ma cro economic și făcând o analogie cu mar ketingul din piețele bunurilor de larg con sum, mai întâi trebuie să ai un conținut bun pentru a putea vinde produsul și mai apoi trebuie să ai și un ambalaj atractiv pen tru a vinde produsul la un preț mai mare.
Un “ambalaj” reușit poate să atragă mai mulți investitori, poate să asigure un premium în evaluare, dar esențial în piața de fuziuni și achiziții va rămâne “conți nutul” (compania și fundamentele ei).

Amețiți până acum vreo doi ani de strălucirea ambalajului, investitorii, dar mai ales antreprenorii treceau mult mai ușor peste slăbiciuni în fundamentele afacerii. Perioada tulbure a readus și ar trebui să rețină atenția managementului către îmbunătățirea “conținu tu lui”: creșterea performan țe lor manageriale, eficien ti za rea proceselor, restructu ra rea bilanțului sau relația mai bună cu clienții. Nu în ultimul rând, este nevoie de sisteme mai bune de raportare și standarde internaționale, abordare strategica și capacitatea de a reacționa mai rapid la cerințele pieței.
Un conținut de calitate poate fi făcut în continuare atractiv, chiar dacă “ambalajul” nu e corespunzător. Dar n-ar strica în plus și o responsabilizare, măcar în ceasul al doisprezecelea, a clasei politice, care să redea un “ambalaj” potrivit companiilor românești.

Text preluat din Topul “Cele mai valoroase 100 de companii” care apare astăzi pe piață