Despre legaturi, in general

Venita in guvernul Tariceanu ca reprezentant al societatii civile victorioase in lupta impotriva PSD, Monica Macovei a fost din prima clipa bratul lung al lui Traian Basescu in Justitie, asa cum Vasile Blaga, de exemplu, a fost celalalt brat de peste Interne, iar Dobre a fost zidul de netrecut de la Transporturi, omul pus sa priveasca numai inainte si nu cumva sa caute cate ceva in trecut.

Apartenenta Monicai Macovei la ONG-urile care in 2004 au facut campanie electorala pentru DA (daca ar fi sa ne luam dupa interviurile Alinei Mungiu au facut mult mai mult decat campanie electorala, fiind vorba chiar de fortarea inlocuirii lui Stolojan cu Basescu) i-a oferit acesteia doua parghii in plus fata de orice alt coleg din Executiv: vocile societatii civile si suportul, la inceput, neconditionat al media.

E drept ca fata de majoritatea noilor demnitari pentru care uluiala accederii in functii a durat luni de zile, daca nu cumva mai dureaza inca, Monica Macovei a trecut la indeplinirea proiectului politic pentru care se afla acolo, chiar din primele clipe ale anului 2005. Legile reformei in justitie, transformarea PNA in DNA si inlocuirea garniturii vechi cu o garnitura noua s-au produs repede, in anul intai de guvernare, creand astfel oportunitatea aplicarii lor in urmatorii trei ani. Alaturi de Traian Basescu, ministrul Macovei a intrat in luptele cu grupul Patriciu, cu Ion Tiriac si cu fiul acestuia, cu Dan Voiculescu si cu fiica acestuia, cu Rosca Stanescu si, bineinteles, cu fostii demnnitari ai PSD. A fost implicata in niste momente stranii si vag comice, intalnirea de la Palatul Victoria cu Patriciu si Tariceanu numarandu-se intre ele, dar si intr-un caz mai complicat legat de casa dobandita de parintii domniei sale. S-a ciocnit in permanenta cu CSM-ul atat la nivelul conducerii acestuia, cat si la nivelul magistratilor, dar si cu colegi din structurile politice ale coalitiei. In tot acest interval, presa si societatea civila mai sus mentionata au stat alaturi de Monica Macovei, fenomen care i-a permis sa aiba gradul inalt de incredere din prezent. Cand in Evenimentul zilei a aparut un articol in care era acuzata de consum excesiv de alcool, a existat o reactie viguros orchestrata a mai multor jurnalisti care au condamnat respectivul cotidian in termeni nemaiintalniti in Romania postrevolutionara atunci cand era vorba de atacarea, justificata sau nu, a unui ministru. Mai mult, prin feluritele canale de comunicare intre media nationala si cea internationala, imaginea pozitiva a ministrului justitiei a fost exportata peste hotare, iar activitatea ei a fost considerata salutara pentru parcusul european al Romaniei. De cateva luni insa, aceasta relatie privilegiata cu media si cu societatea civila da semne de oboseala, iar recentele critici exprimate de ONG-urile din nucleul dur al colaborarii initiale nu fac decat sa exprime public o realitate tinuta discreta.

Fara indoiala ca statutul Agentiei Nationale de Integritate, care pare a fi marul discordiei, contine elemente care contravin prevederilor CEDO, dar asemenea abordari la marginea Constitutiei, a reglementarilor internationale privind drepturile omului sau chiar ale cutumelor nationale de comportament politic au mai existat la doamna ministru si reactia ONG-urilor in cauza nu a aparut.

Mai mult, in Romania ultimilor doi ani au avut loc si niste abuzuri procedurale impotriva diversilor anchetati si niste scapari dincolo de marginea legii in cazuri cu iz politic si, din nou, tacerea a fost respectuoasa. Ne aflam, mai degraba, in spatiul fluiditatii politice nationale, adica in locurile si momentele in care un membru important al unei echipe si al unui plan de bataie schimba taberele in mers si, deodata, tot ce parea a fi ordonat devine brusc dezordonat si tot ce era perfect explicabil devine inexplicabil.

E foarte bine ca societatea civila isi face treaba si sanctioneaza patinajele oamenilor politici, mai ales ca in 2005 exista o concordie impotriva naturii intre guvern si ONG-uri. Dar trezirea brusca si utila a motivatiei societatii civile sa fie singura explicatie a acestei confruntari, de fapt mult mai dura decat se vede in comunicatele de presa intre doi fosti aliati? Speculatia este una dintre caile spre raspunsuri pe care indivizii din afara sistemului o au la indemana. Nu stim adevarul si atunci incercam sa construim cauzalitati.

In acest moment istoric, in Romania exista un singur om politic puternic inarmat cu increderea populara si cu un discurs care pare de nebatut, Traian Basescu. Desi are impotriva PNL-ul, lucrul nu-l deranjeaza, s-a ciocnit in repetate randuri cu media si nu a pierdut, s-a ciocnit cu personaje politico-economice foarte influente si nu a pierdut, s-a ciocnit – diplomatic vorbind – si cu diversi lideri externi si este in continuare in sufletul romanilor. Mai mult, nici scaderea nivelului de trai, nici diversele sincope ale administratiei in domenii vitale (sanatate, invatamant, agricultura, recuperarea de dupa inundatii) nu-l afecteaza. Mai mult, cetatenii sunt foarte multumiti de evolutia luptei impotriva coruptiei si, prin contagiune, dar si datorita unei imagini bine construite de ministrul Macovei.

Se poate afirma in acest context ca unul dintre adversarii care i-ar putea pune probleme lui Traian Basescu pe o tema legata, sa zicem, de coruptie ar putea fi chiar Monica Macovei? Adica, alaturi de cautarile dupa dosarele trecutului indepartat sa inceapa, daca nu a si inceput, o cautare din partea altor institutii, dupa dosarele trecutului apropiat. Si, de asemenea, se poate afirma oare ca ne aflam acum intr-o batalie intre grupurile care domina azi Romania dintre care unul are un campion (termen utilizat in spiritul turnirului medieval) iar celalalt grup si-l cauta? Sau poate l-a si gasit… Si, la fel ca in Codul lui DaVinci, misterul tine de o femeie.

* Bogdan Teodorescu este directorul general al Institutului PRO