Despre morți, numai de bine…/ de Radu Constantinescu

Vasile Lechințan – Cimitirul central (Hajongard), Editura Casa Cărții de Știință, Fundația Culturală Carpatica

Este de notorietate faptul că marile (și vechile!) orașe include în oferta lor turistică și… cimitirele.  Un city-break la Paris nu poate ignora celebrele Père-Lachaise sau Montparnasse, dacă ai ajuns la Washington un popas la Arlington este bine venit, ca sa nu mai vorbim de mult căutatul Novodevici al Moscovei. Revenind pe meleagurile noastre, bătrânul Bellu al Bucureștilor este pentru mulți un popas de reculegere la mormântul lui Mihai Eminescu, după cum Eternitatea Iașului rămâne legată de numele lui Kogălniceanu.

Nu altfel stau lucrurile în cazul Clujului. Cimitirul său Central este un veritabil Pantheon pentru odihna veșnică a unor oameni iluștri ai Transilvaniei și ai României. Doar că, spre deosebire de alte asemenea locuri sacre din orașele țării, Cimitirul Central are o istorie infinit mai veche și mai agitată. Unicitatea sa este legată de faptul că în creuzetul istoric al Transilvaniei și-au legat destinele, de-a lungul secolelor, mai multe etnii, că aici au trăit împreună (mai bine sau mai rău) și au trecut în eternitate români alături de maghiari, sași și armeni, polonezi, slovaci, evrei. Așa cum au conviețuit, așa se odihnesc acum în pace (după cum scrie pe monumentele lor funerare în românește, ungurește, nemțește), unul lângă celălalt, mesaj al eternității  la adresa  deșertăciunilor existenței. Cimitirul Central din Cluj este printe puținele din Europa în care, în același perimetru, se află alături de ortodocși, catolici, reformați și un cimitir luteran, proprietate a Bisericii Luterane, precum și, în vecinătate, gard în gard, vechiul cimitirul evreeiesc, proprietate a comunității respective. Mai mult dacât atât, prin extinderea perimetrului a luat ființă, la începutul secolului trecut Cimitirul Eroilor, pentru soldații căzuți în Primul Război Mondial, apoi – în pas cu mersul istoriei – cimitirul Eroilor Sovietici, cimitirul Eroilor Maghiari, cimitirul Eroilor din Decembrie 1989…  

Suficiente motive, așadar,  pentru ca istoricul Vasile Lechințan să-și propună și să realizeze o monografie dedicată acestui loc de o sacralitate cu totul specială. Cu acribie și rigoare științifică, cercetătorul clujean a investigat arhivele, a identificat acte și documente originale, a confrunta diversele surse și, în final, a pus la dispoziția celor interesați o lucrare unică în felul ei. Informațiile incluse în paginile sale se constituie în argumente științifice pentru revederea și completarea unei Ordin al Ministerului Culturii din 2012 care declară monumente istorice 396 morminte, repectiv obeliscuri și cavouri din Cimitirul Central, dintre care doar câteva, foarte puține, românești, și toate doar din partea  sa veche.

Revenind la istoricul cimitirului, care figurează pe Lista națională a imobilelor cu valoare de parimoniu, autorul menționează faptul că momentul înființării sale este cunoscut: 11 mai 1585, când centumvirii orașului (membrii consiliului celor 100 de bărbați) decid din motive de forță majoră – epidemia de ciumă care bântuia comunitatea  – înființarea unui cimitir pe dealul cu vii dinspre partea de sud a cetății, numit Hajongard (foarte probabil din germană, Hasengert „grădina cu iepuri”, numit astfel de sașii medievali ai Clujului). Cimitirul s-a extins peste alte două secole, tot din cauza unei epidemii de ciumă. Dezvoltarea economică ulterioară a urbei, imigrarea a numeroși maghiari, secui, slovaci, germani, și, după 1840, evrei face ca spațiul afectat cimitirului să crească treptat.

Monografia lui Vasile Lechințan trece în revistă aceste etape și se oprește asupra personalităților care își dorm somnul de veci în spațiul sacru al Hajongardului. Cea mai amplă parte a lucrării este consacrată celor care au dat strălucire orașului lor, care au căutat și au reușit să deschidă noi căi de civilizație vieții urbane, relațiilor interumane, interetnice și interconfesionale în spațiul multicultural al Clujului. Imaginea monumentelui funerar, fotografia personalității respective, precum și o scurtă notă biografică compun o concentrată invitație la reculegere, într-un periplu pe aleile umbroase ale cimitirului. Selectez, cu titlu de exemplu, câteva nume în fața cărora ne vom opri cu respect și prețuire: Ion Agârbiceanu, Augustin Bena, Vasile Bogrea, Sámuel Brassai, Aurel Ciupe, Constantin Daicoviciu, Pavel Dan, Silviu Dragomir, Gy. Szabó Béla, Iuliu Hațieganu, Emil Isac, Tudor Jarda, Kós Károly, Kovács György, Adrian Marino, Hugo Meltz, Nagy István, John Paget, Marian Papahagi, Emil Racoviță, Radu și Dominic Stanca, Virgil Vătășianu.

Considerat unul dintre cele mai frumoase, mai pitorești și mai interesante cimitire vechi ale României și ale Europei, Cimitirul Central din Cluj-Napoca merită cunoscut și vizitat de toți cei care poposesc în localitate. Monografia lui Vasile Lechințan, aparută la editura Casa Cărții de Știință, le va fi un ghid competent și obiectiv.