Despre prostituția voită și alte tare/ de Stelian Țurlea

Există la Editura Nemira o colecție, “Nemira Damen Tango”, în care se vor adunate cele mai frumoase romane de dragoste. Unele dintre ele au fost premiate, majoritatea s-au publicat în milioane de exemplare, au fost traduse în numeroase alte limbi. În mai toate apar, cum spune editura, eroine delicate sau puternice, visătoare sau frumoase. Femei care câștigă bătălii, chiar dacă aparent par să le fi pierdut. Unul dintre ultimele romane publicate în această colecție este “În lipsa iubirii”, un roman al pierderilor și absentelor, incearca sa dea un raspuns la aceste intrebari, chiar daca, asa cum spune Milan Kundera, “intelepciunea romanului este intelepciunea nesigurantei”.

Paula Izquierdo (n. 1962, Madrid) este doctorandă in Psihologie și a publicat mai multe cărți. Cele mai cunoscute sunt La vida sin secreto (1997) sau El hueco de tu cuerpo. În anul 2000 a câștigat Premio de Narrativa Breve de la UNED pentru eseul Sin prisa. În 2008, a publicat “Dependente de sex sau amante” care s-a bucurat de aprecierea specialistilor.

Romanul de față, al treilea al autoarei, a fost finalist la Premiul Unicaja de Novela Fernando Quinones. E un roman eminamente psihologic. Eroul, un psihiatru de 53 de ani, resimte relația cu sora sa moartă ca pe un dezastru personal și profesional. Despărțit de soție de aproape un an, Pablo află și de moartea sorei sale Sara, cu care nu avusese relații prea strânse și de la care moștenește o cutie cu caiete. Se apucă într-o bună zi să le citească și descoperă un univers la care nu se aștepta.

Sara era scriitoare, nu de foarte mare succes, mai degrabă își făcea drum în literatură, și, obsedată de sex, se prostituează, nu pentru bani sau din plăcere, ci în căutarea unor subiecte și trăiri noi, și mai ales ca să se răzbune pe lume și pe fratele ei (“voiam să fiu o târfă răzbunătoare”), se droghează și, în cele din urmă va muri, cum va arăta în final raportul autopsiei, după ce luase o supradoză.

Ce citește Pablo în caietele surorii sale se amestecă cu propriile sale fantasme, îl face să ajungă la concluzia că “viața mea fusese o mare fraudă”, “niciodată nu le-am înțeles pe femei”. Sora sa fusese “sclava dragostei, a ideii pe care și-o construise despre dragoste, mereu de neatins”. Pablo descoperă o nemulțumire fără margini și că, la fel ca sora sa este și el “sedus de eșec”. Ambele personaje mai descoperă că lipsa iubirii înseamnă defect, greșeală, absență sau carență. Sara îl citează la un moment dat pe Camus – “va veni o noapte când nu-mi voi mai aparține”.

Paula Izquierdo – În lipsa iubirii, Editura Nemira, colecția “Nemira Damen tango”, traducere de Mioara Adelina Angheluță.