Despre "Doamna in cafeniu"

In 1835, aflata la Raynam Hall, o femeie vede trecand pe culoare o rochie maronie… Tot in 1835, Lord Charles Townsend vede la randu-i, impreuna cu prietenul sau Hawkins, o femeie cu aer nobil purtand o rochie de satin cafeniu. E limpede: Raynam Hall ar fi bantuit de stafia lui Dorothy Warpole, moarta de variola pe la 1726, spun unii, in urma unei caderi pe scara, spun altii. In 1936, un fotograf de la Country Life face poze pentru revista impreuna cu asistentul sau: vazand o umbra transperenta pe scara, acesta din urma ii cere primului sa o fotografieze. Iata negativul obtinut, negativ scos din aparat in prezenta unei terte persoane:
Pata albicioasa din centrul cliseului (cliseu analizat apoi si in laboratoarele Kodak, fara a se descoperi nimic ce ar fi indicat vreo prelucrare) ar fi fantoma celebrei “doamne in cafeniu”.
Nu stiu ce s-a mai intamplat cu stafia din castelul din Norfolk, dar lucrul acesta este chiar lipsit de importanta. Nici faptul ca acest cliseu a fost analizat de expertii de la Kodak nu e important, caci nu au facut decat sa constate tehnic ca, “intr-adevar”, dupa scoaterea din aparat, cliseul nu a fost supus niciunei manipulari. Interesant, in schimb, e faptul ca persoanele ce au cerut expertiza au facut-o presupunand ca, in cazul in care nu a fost trucata, fotografia reprezinta o fantoma.
Cand intrebi pe cineva “Cine a venit?”, presupui fara nicio umbra de indoiala ca “a venit cineva”, iar tot ce vrei sa afli e identitatea acelui cineva. Tot asa (sau aproape, dar nu vreau sa intru in amanunte), intreband daca cliseul a fost ori nu trucat, comanditarii expertizei presupuneau ca pot sa existe in lumea noastra entitati care, desi nu pot fi percepute intotdeauna de simturile noastre grosolane, emit radiatii spectrale ce pot fi inregistrate de dispozitive speciale precum aparatele foto. Comanditarii acestia mai presupuneau totodata ca in clasa acestor entitati pot sa se afle si unele de un tip cu totul special ce rezulta din metamorfozele la care unii dintre bipezii fara pene (e una din cele mai putin compromitatoare definitii ale omului) sunt supusi cand au murit. Pe scurt, cu toata incredulitatea lor aparenta, expertii cu pricina presupuneau posibilitatea existentei fantomelor si erau gata sa-si dea acordul in eventualitatea in care se dovedea ca fotografia nu era trucata. Nu gasesti decat ceea ce cauti!
Daca nu ar fi existat aceste ganduri in mintea lor, le-ar fi fost imposibil sa vada in pata extrem de vaga din imaginea de mai sus un spectru. Sunt din ce in ce mai convins ca elementele componente ale unei fotografii (abuziv, cred eu, numite “iconice”) sunt precum cuvintele dintr-un text. Intelegem cuvantul “fantoma” nu pentru ca ar semana cu o fantoma (in cazul ca fantomele ar exista), ci pentru ca am fost obisnuiti sa atasam acestui cuvant un anumit concept. Tot asa, recunoastem in pata alburie din cliseul de mai sus o “fantoma” pentru ca am fost obisnuiti sa gandim ca fantomele sunt ectoplasme transparente etc.