Despre smerenie/ de Tudor Călin Zarojanu

Un intelectual român de vârf a lansat nu de mult ceea ce presa, cu obișnuita ei aplecare spre „N-o să-ți vină să crezi!” a numit „Un mesaj dur către liderii BOR”, și anume „Iisus nu a intrat în Ierusalim cu Mercedes și haine de mii de euro!” Remarca îi viza pe unii dintre înalții prelați, în contextul unei discuții despre viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului (al cărei proiect datează de pe vremea lui Carol I, când i s-au și alocat 5.000.000 lei-aur, respectiv 5% din bugetul țării – în treacăt fie spus) și pe fundalul mai larg al discuțiilor despre religie, relansate de tinerii neomarxiști.

Afișarea ostentativă a opulenței este cu certitudine ceva ce am prefera să nu vedem. Nici la clerici, nici la laici, nici la atei, liber cugetători sau agnostici. Dar remarca de mai sus rămâne năucitoare, căci Mântuitorul nu avea nici ceas, nici telefon mobil, nici televizor. Să înțelegem oare că, pentru autorul remarcii, vocația pastorală nu poate fi autentică decât prin renunțarea la toate lucrurile dobândite de omenire în ultimii două mii de ani? Un înalt ierarh ar fi mai credibil dacă ar călători pe un asin? Aveți amabilitatea să vă gândiți măcar o clipă ce comentarii s-ar stârni abia atunci! În primul rând, ar sări în aer toată presa, acuzând populismul unei asemenea atitudini și ridiculizând-o. Îndrăznesc să spun: pe bună dreptate. Căci nu clonând condițiile de viață de acum două milenii îți arăți credința, ci prin ceea ce simți, gândești, spui și faci.

În al doilea rând, cum tot există legenda – pe cât de aberantă, pe atât de persistentă – conform căreia religia s-ar opune cunoașterii și științei, iar biserica ar fi încremenită în Evul Mediu, abia așa ar prinde consistență astfel de aserțiuni!

Cred că ne-ar fi util tuturor dacă am păstra simțul proporțiilor și ne-am gândi de două ori înainte de a lansa o idee, o comparație sau o acuzație. După cum ar fi excelent dacă ne-am documenta un pic. Mă refer acum la marea problemă a construirii catedralei. Mai întâi, mi-aș dori ca opozanții proiectului să arunce o privire la televizor – nu îndrăznesc să spun să treacă pe-acolo! – la Sf Liturghie în actuala Catedrală Patriarhală. Poate ați văzut cum a fost acolo în noaptea de Paști!

Apoi, vorbim totuși despre o construcție care va costa o treime din refacerea Arenei Naționale, o bună parte din cost fiind asigurat prin donații, ceea ce nu-mi amintesc să fi fost cazul cu stadionul care stă acum degeaba. Și, oricum, am îndoieli că numărul microbiștilor români e de trei ori mai mare decât cel al creștinilor ortodocși…

Cât despre motivele ridicării catedralei, nu mai vreau să-ntreb dacă și la Sofia, și la Tirana, și la Belgrad, și la Kiev, Paris, Milano, Barcelona, Moscova și Köln Dumnezeu iubește lemnul și spațiile mici… Prefer să vă recomand cu căldură să citiți aici: http://basilica.ro/o-catedrala-pentru-capitala-date-corecte-si-semnificative/

Conform DEX, smerenia este „Atitudine umilă, supusă, respectuoasă;  comportare modestă, plină de bună-cuviință. (Bis.) Evlavie, cucernicie, pioșenie”. Rămâne să decidem, fiecare pentru sine, cât suntem de respectuoși, modești, cucernici și plini de bună-cuviință.