Despre tăcerea abisală a cuvintelor

Ileana Mălăncioiu
Exerciții de supraviețuire
Editura Polirom

O carte în care au fost adunate eseurile scrise deupă apariția volumului “A vorbi într-un pustiu”, adică începand cu 2003, intreviurile acordate în această perioadă, conferința despre vina tragică susținută la Teatrul Național din București. Majoritatea apar pentru prima oară în volum. “Ar mai fi de spus că în poemul inedit de pe prima pagină e revelată iluzia trecerii firești din lumea asta în cealaltă și înapoi, care constituie una dintre obsesiile mele de totodeauna. Deși e compus din lucruri diferite, acest volum e mai unitar decat ar putea să pară la prima vedere.”

Livius Ciocarlie
Cartea cu fleacuri
Editura Paralela 45

Un jurnal dens, poate cel mai atipic volum al scriitorului, o mărturie asupra existenței cotidiene în care tonul ludic, degajat al unor notații e repede temperat de reprize în cel mai pur stil cioranian, cinic și amar. Un exemplu: “Se vorbește cu fatalism despre răul romanesc, deși e realist să crezi că romanul poate fi <<îmbunătățit>>. Nu natura romanului e de vină, ci faptul că el este, în mare măsură, natural, în sensul că nu e civilizat. Natura e informă. Forma i-o dă civilizația. A-ți propune să mărești gradul de civilizație nu e utopic. E greu. E greu să civilizezi fiindcă e nevoie ca civilizația să devină natură. A doua natură.”

Susannah Appelbaum
Otrăvurile din Caux
Cartea întai – Nestemata scobită
Editura Litera

După ce a lucrat mulți ani în redacțiile unor reviste, Susannah Appelbaum s-a apucat de scris și a publicat trilogia “Otrăvurile din Caux”. A fost inspirată de legăturile sale familiale (aparține unei familii de doctori) care i-au starnit de mică fascinația și teama de sticlele pe care scria “otravă”. În primul volum, o fată de unsprezece ani locuiește împreună cu unchiul ei și cu o cioară într-un ținut condus cu o mană de fier de un rege tiranic. Legea nescrisă, dar implacabilă, a tăramului este să otrăvăști sau vei fi tu insuți otrăvit. Eroina e pe cale să schimbe lucurile, aducandu-le pe fagasul normal în care fuseseră odată. Această prima carte istorisește și prima ei aventură într-o lume fermecată.

Michael Hăulică
Povestiri fantastice
Editura Millennium Press

O antologie ilustrativă, cum excelent punctează prefațatorul Radu Pavel Gheo, cu texte diverse, ce conturează profilul unui prozator de talent. “Hăulică nu s-a cantonat nicio clipă între granițele (oricum laxe) ale science fiction-ului sau ale fantasticului, povestirile sale combină elemente caracteristice cyberpunk-ului cu fantasticul sau mitologiocul, rescriu mitologia și istoria în cheie SF ori cyberpunk, alunecă într-un fantastic poetic cu un discurs specific, personal, exploatează inteligent realismul magic sau combină experimentul stilistic cu o tematică specifică unui anumit gen.” Sunt texte din volumele “Maria Magdalena”, “Despre singurătate și îngeri”, “Așteptand-o pe Sara”, “Transfer”.

Ovidiu Craznic
…și la sfarșit a mai rămas coșmarul
Editura Vremea

Pentru iubitorii de thriller oarecum horror, un roman perfect, bazat pe cronci medievale. Invitat la nunta unei necunoscute într-un castel bantuit de diavol, un nobil decăzut se trezește prins într-o plasă a nebuniei, trădării și crimei. Oaspeții mor în jurul lui unul după altul și eroul se vede nevoitr să încheie o alianță cu cei mai puternici dintre supraviețuitori. Apar în poveste baroni versați, fumoase imorale, tinere superbe, preoți spadasini și, firește, inchizitori.

Rui Zink
Așteptarea
Editura Humanitas

Traducere din portugheză de Micaela Ghițescu. Intre profesorii de literatură de la Universitatea Noua din Lisabona este și Rui Zink (nascut in 1961). Norocul este deopotriva al studentilor si al literaturii. “Pe vremea aceea, mi-era frică de tăcere și nu percepeam că nu e nimic rău să rămâi tăcut în mijlocul unei conversații, sau chiar să nu existe conversație între două persoane care merg una lângă alta. Tăcerea e ca marea. Ne învăluie și ne poate scufunda, dacă nu știm să luptăm cu ea; dar ne poate și legăna, dacă pierdem frica și ne lăsăm duși. În cazul amândurora, mare și tăcere, nimic nu-i mai rău decât să dăm din brațe cuprinși de panică.” (Rui Zink)