Despre ubicuitatea corupției/ de Stelian Țurlea

Pompiliu Teodor

Cu fața la vânt

Editura Limes

Ediție îngrijită de Corina Teodor. Prefață de Ovidiu Pecican. Pompiliu Teodor (1930 – 2001) a fost un istoric român, membru corespondent (1990) al Academiei Române, o personalitate academică și culturală proeminentă, deschizător de drum în domenii ca: istoria ideilor, iluminismul românesc, istoria istoriografiei și istoria bisericii. După 1989, a fondat Catedra de Istorie Medievală și Istoriografie, Institutul de Istorie Central-Europeană, Institutul de Studii Iudaice și revista “Colloquia”, a relansat specializarea “Istoria Artei”, iar la Academia Română (al cărei membru corespondent a fost din 1990) a pus bazele Comisiei Istorice Mixte Româno-Slovacă. Paginile cărții grupează trei din temele favorite ale regretatului acad. Pompiliu Teodor – istoria istoriografiei, iluminismul și istoria ecleziastică, la care se adaugă portrete ale unora dintre cei mai importanți istorici contemporani (Keith Hitchins, Jacques le Goff, Cesare Alzati). Volumul este, cum spune prefațatorul, “o selecție reprezentativă” din ultimul Pompiliu Teodor.

Cristian Bădiliță

Degetul pe rană și alte dezintoxicări antipolitice

Editura Vremea

Critic neiertator al disfunctiilor unei societati in tranzitie, Cristian Badilita pune cu precizie degetul pe rani nevindecate, din toate ariile de manifestare a coruptiei, de la cea politica si economica, omniprezente, pana la cea intelectuala, inca si mai grava. Cristian Badilita, n. 1968, este istoric al crestinismului timpuriu, eseist, poet, doctor al Universitatii Paris IV-Sorbona cu teza Métamorphoses de l’Antichrist chez les Pères de l’Eglise (Paris, Beauchesne, 2005, premiul Salomon Reinach al Asociatiei Elenistilor din Franța; trad. romaneasca, Polirom, 2006).

În prima parte a cărții sunt incluse doar textele cu caracter antipolitic și pamfletele din volumul “Degetul pe rană” apărut în 2006, eliminându-le pe cele de atitudine religioasă. Partea a doua, intitulată “Dezintoxicări”, e alcătuită în majoritate din texte apărute în revista electronică “Oglindanet”. Acestor două părți li se adaugă o a treia, “Monodialoguri”, care completează volumul cu o serie de interviuri “cu mine însumi prin ceilalți”, cum ar fi spus, poate – precizează autorul – N. Steinhardt.