Despre vrajire (II)

Prin initiere, omul se transforma “literalmente”, dandu-i-se “alte mijloace de cunoastere, de perceptie si deci de actiune asupra lumii. Aceasta angajeaza intreaga existenta a individului: trecutul, prezentul, viitorul sau, in masura in care toate referintele sale vor fi repuse in discutie, deoarece cautarea puterii se efectueaza prin trecerea la anormal” (Dominique Camus).
Dar sunt vrajitori printre vrajitori. Cei care recurg la anunturi publicitare, indeosebi in mediul urban, care se dau cunoscatori in tot felul de magii, “la drept vorbind, nu au reputatie si cauta sa-si constituie prin intermediul presei un capital magic”. Este cunoscut faptul ca “prin publicitate sarlatanul poate sa se laude excesiv si sa proslaveasca retete pentru care nu poseda cheile in masura sa le faca active, dar pe care se straduieste sa le transforme in putere. El inventeaza o calificare si va incerca sa o faca recunoscuta. Adevaratul vrajitor nu inventeaza nimic, fiindca el cunoaste limitele puterilor sale. Sarlatanul nu le cunoaste, caci el forteaza toate limitele pentru a-si da greutate”.
Vrajitoria ca “ultim recurs” este alimentata de “dificultatea vietii cotidiene, presarata cu piedici mai mult sau mai putin familiare”, dificultate care poate “sa creasca brusc, atingand un nivel al intolerabilului, al insuportabilului. Aceasta se intampla cand toate elementele – componente ale unei situatii normale – scapa atat omului, cat si oameniulor la care el face apel de obicei pentru a-l ajuta (medic, avocat, prieteni etc). Din acest moment, situatia tine de domeniul anormalului”.
Vrajitoria reprezinta o adevarata “pregatire pentru lupta” unde “timpul se prezinta mai compact, in sensul ca cele trei dimensiuni – prezent, trecut si viitor – se exprima simultan si in acelasi mod tragic atunci cand criza izbucneste”. Din exprimarea simultana a celor trei dimensiuni, aflam ca “Diavolul nu exista in mod real ca personaj. Este o transcriere a laturii rele, a pornirilor rele din vrajitor. Puterea, forta in sine, este reala si utilizata pentru raul, pentru pornirile rele pe care le avem in noi. (…) Sa faci pact cu Diavolul inseamna sa faci un pact cu tine insuti. Inseamna ca te plasezi in mod deliberat in slujba raului si ca stii lucrul acesta, la fel cum stii si ca atunci cand incepi sa traiesti cu ura nu poti sa mai scapi de ea. De aceea este foarte periculos sa o apuci pe aceasta cale”.
Pentru vrajitor, un eventual esec intareste credinta atasata practicii, fiindca reusita dobandeste o dimensiune simbolica care depaseste simplele rezultate scontate.
Succesul si esecul sunt cele doua elemente prin care se formeaza renumele vrajitorului, iar “un client care continua sa creada este un client satisfacut”.