„Destrăbălata” care a creat kabuki/ de Elisabeta Lăsconi

Astăzi, teatrul kabuki face parte din spiritualitatea japoneză, marii actorii se formează de la vârste fragede, ei aparțin unor veritabile dinastii și se bucură de popularitate și faimă. Și totuși, creatoarea teatrului kabuki a fost o femeie, personalitate extraordinară, viața ei palpitantă și aventuroasă este subiectul unui roman atrăgător, “Dansatoarea de Kabuki” de Sawako Ariyoshi, scriitoare neobișnuită în literatura japoneză a secolului XX.

Sawako Ariyoshi a avut o viață relativ scurtă pentru un prozator (1931-1984), preocupată intens de literatură și teatru, a publicat între 1959 și 1965 “o trilogie râurilor” (Râul Ki, Râul Arita și Râul Hidaka), în 1966 un scurt, dar impresionant roman “Soția doctorului” (și el apărut la noi, la aceeași editură și prin strădania aceleiași devotate și serioase Angela Hondru), cărora li se adaugă și alte titluri – “În amurgul vieții” (1972) și “Prințesa Kazu” (1978).

Ecranizat ca serial, romanul “Dansatoarea de Kabuki” a avut succes imens, ținându-i la respectiva oră pe japonezi lipiți de micul ecran. Poate și pentru că s-a potrivit structura de serial cu romanul, publicat în foileton, cu aceleași reguli, cele de a cuceri publicul și a menține suspansul de la o săptămână la alta. Iar Okuni din Izumo este irezistibilă, de la plecarea ei din satul de munte, când are 16 ani până la întoarcerea în locurile natale, unde sfârșitul ei se învăluie în mister și o transformă în legendă.

Okuni trăiește în secolul în care se centralizează statul medieval, în succesiunea celor trei personalități – Nobunaga, Hideyoshi și Tokugawa. Acesta este fundalul istoric: un secol al războaielor între seniori, dar resimțite de oameni de rând prin distrugere și sărăcie, prin munci grele pentru a ridica splendidele castele. În orașe însă, negustorii și samuraii vor să petreacă, altfel decât o făceau nobilii admiratori ai teatrului Nō. Și Okuni intuiește perfect ce doresc oamenii, teatrul ei se eliberează de convenții, se apropie de viață, apelând atât la cântece hazlii, la dansuri cu mișcări comice, menite să provoace râsul.

Dăruită cu talent uriaș, Okuni are parte de încercări: logodnicul din Izumo o violează, ca să o păstreze legată definitiv de el, o urmărește când faima ei sporește ca să se răzbune că l-a părăsit, egoismul lui Sankuro, toboșarul trupei căruia i se dăruiește, invidii și lovituri când teatrul ei atrage irezistibil. Piedici și trădări, inclusiv din partea propriei surori, se adună cu duiumul, așa cum cum se ivesc și în organizarea și pregătirea trupei de teatru.

Iubirea îi lipsește lui Okuni: îl ignoră pe delicatul Denisuke, partenerul perfect pe scenă, care o iubește cu devotament până la sfârșit, trăiește marea pasiune cu Sanza Nagoya, din veche familie de samurai și talentat cântăreț, care o părăsește din orgoliu. Cei hărăziți cu frumusețe și talent plătesc totul prin suferință. Abia înaintea morții înțeleg sentimentele irosite.

Romanul unei vieți trăite incandescent, povestea unei arte unice, Dansatoarea de kabuki a fost reeditat recent. Poate că televiziunea publică ar ferici telespectatorii cu serialul japonez. Ar fi și un semn de simpatie și prietenie pentru încercata Japonie a acestui an… Până atunci însă, curioșii pot descoperi lucruri de bază despre kabuki pe wikipedia (http://ro.wikipedia.org/wiki/Kabuki) și în cartea lui Octavian Simu, “Lumea teatrului japonez” (Editura Vestala, Buc., 2006).

Sawako Ariyoshi, Dansatoarea de kabuki, traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru, Editura Humanitas fiction, ediția a II-a 2011, 600 pag.