Dianne Reeves la București

Densitatea de afișe muzicale tentante in mai și iunie la București este cu totul deosebită. Unele evenimente sunt anunțate și nu se intâmplă – cazul Cesaria Evora sau Michel Camillo -, altele nu reprezintă noutăți dar se ridică la inălțimea așteptărilor – John McLaughlin, iar altele au statură de megaeveniment, cazul ACDC. Și m-am referit la o singură săptămână, 14-21 mai. Ne așteaptă o nouă intâlnire cu Al di Meola World Sinfonia la final de mai, Bob Dylan pe 2 iunie, Eric Clapton și Elton John in 11 și 12 iunie, iar lista ar putea continua. Fenomenul este interesant și, bineințeles, paradoxal. Numai că această senzație stranie creată de numărul foarte mare de vedete ale muzicii de jazz, rock sau pop care vizitează Bucureștiul pe fondul unor manifestări oarecum dramatice ale crizei economice se inscrie se pare in modelul balcanic al mileniului trei. Cu alte cuvinte, pe un fond sănătos sau nu, incepem să acceptăm conviețuirea cu un alt tip de normalitate. Tot mai schimbătoare. Cea de acum se desfășoară după modelul – viață culturală intensă, direct proporțională cu instabilitatea economică. Din fericire, aceasta nu este o regulă. Nu de alta, dar fanii impătimiți ai genurilor muzicale mai sus menționate și-ar putea dori o criză economică perpetuă, lucru de altminteri foarte la indemâna românilor in acest moment. Mă voi opri in aceste rânduri la o prezență dominată de firesc și excelență in același timp. Vizitând pentru a doua oară Bucureștiul, Dianne Reeves a susținut un concert care acum, după stingerea parțială a ecourilor sale, imi aduce in minte expresii clișeizate, de tipul “o oază de normalitate” sau “o binevenită porție de firesc…”. Da. Există tentația de a scrie mai mult despre senzația reconfortant de normală și de firească lăsată de modul in care face muzică această divă “fără tocuri” a jazz-ului mondial, decât despre acuratețea stilistică sau despre influențele care ii definesc stilul. De altfel, cred că unui artist de talia Diannei Reeves ar fi păcat să ii poți defini stilul. Fiindcă este genul de muzician care, mai presus de virtuozitatea tehnică dublată de o serioasă conștientizare armonică a fiecărei note emise, transmite prin suflul afectiv. De aceea indrăznesc să le recomand tuturor celor care rezonează cât de cât in fața lirismului, indiferent de stil, ca la următoarea ei prezență – sperăm in aceeași deplinătate a forțelor artistice – să nu lipsească din sala de concert. De altfel, biografia ei artistică este unul dintre elementele care a adunat și de această dată 2.500 de oameni (după aprecierea mea) la Sala Palatului. Dianne Reeves a câștigat Premiul Grammy (Best Jazz Vocal Performance) pentru fiecare dintre cele mai recente inregistrări ale sale: A Little Moonlight (2003), The Calling (2001) și In The Moment-Live in Concert (2000), ea fiind singurul artist dintr-o aceeași categorie muzicală care a reușit să inregistreze un asemenea record pentru trei albume la rând. In 2006, Dianne Reeves a mai cucerit un premiu pentru cel mai bun album de jazz vocal, creat pentru coloana sonoră a filmului Good Night, and Good Luck (cu George Clooney in rolul principal). Totuși, toate aceste discuri nu sunt suficiente pentru a-ți imagina cum sună Dianne Reeves live și cum știe să umple scena in orice moment, chiar și atunci când trebuie să producă o improvizație de minute in șir care să acopere rezolvarea unei probleme tehnice. Poate că a treia ei apariție la București ne-o va aduce și intr-o versiune crossover mai puțin obișnuită pe scenele noastre, formulă care i-a fost destul de familiară in ultimul timp, când a realizat o inregistrare cu Daniel Barenboim și Chicago Symphony și a apărut in concert la Carnegie Hall, cu Sir Simon Rattle și Orchestra din St. Lukes. Relaxată, strălucitoare, dezinvoltă, sigură pe propria valoare, dedicată nuanțelor mari, Dianne Reeves rămâne un spectacol in sine.

OLTEA ȘERBAN-PARAU (n. 12 martie 1969) este muzicolog și critic muzical, actualmente redactorul-șef al postului public Radio România Cultural, după ce a condus timp de 7 ani postul particular Radio Romantic. Semnează in continuare rubrici săptămânale in Ziarul de Duminică și Adevărul literar. Activitatea ei publicistică cuprinde peste 2.000 de articole apărute in presa scrisă, majoritatea pe teme muzicale, sute de emisiuni și programe de radio și numeroase emisiuni și apariții TV. Este semnatara traducerii și a articolelor privind compozitorii români pentru Larousse – Dicționar de mari muzicieni, și responsabilă cu secțiunea muzicală a Dicționarului enciclopedic. Este membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A fost distinsă cu mai multe premii, printre care Premiul pentru Originalitatea Profilului Radiofonic al Consiliului Național al Audiovizualului in 2002 și Premiul pentru Publicistică al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România in 2006.