Dicționar universal al spionilor (IV). Cel mai periculos spion atomic

Intenția autorului, istoric, etnolog și diplomat, este de a oferi un instrument de lucru pentru specialiștii activităților informative, istorici, politologi, sociologi, și un “ghid” în “lumea spionajului” adresat unui public larg, interesat, dincolo de clișee, mistificări și exagerări, de trecutul, prezentul, probabil și viitorul unui domeniu care se împletește atât de intim, uneori insesizabil, cu istoria și existența noastră cotidiană…

E

ECK, Alexander, profesor, agent englez (Intelligence Service) în România în al doilea războ mondial. În februarie 1940, vine în România, în calitate de corespondent al ziarului “Le Jour”. De fapt, lucra pentru forțele Franței Libere conduse de generalul De Gaulle. La București, E. stabilește relații cu Nicolae Iorga și George Brătianu, susținând conferințe la Institutul de Bizantinologie. La 12 iunie 1944, E. este arestat de Biroul Statistic Militar, serviciul de contraspionaj. Recunoaște că lucrează pentru Intelligence Service. Din rețeaua de spionaj pe care o organizase în România făceau parte frații Mihai și Gheorghe Tomaziu, pictor, artista Ella Cancicov, scriitorul Mihnea Gheorghiu. E. și ceilalți membrii ai grupului au fost eliberați după 23 august 1944.
D´EON de Beaumont, Charles (Lia de Beaumont) (1728-1810), diplomat, agent francez. Este recrutat ca agent al serviciului “Secret de roi”. În 1754, este trimis în misiune la Curtea de la St. Petersburg, având însărcinarea de a contracara relațiile dintre Rusia și Anglia și de a acționa ca agent de influențare în favoarea Franței. Apare în societate travestit în femeie, sub numele de “Lia de Beaumont”. În continuare, este numit reprezentant diplomatic al Franței în Anglia, dar ajunge în conflict cu Curtea de la Paris, deoarece refuză să se întoarcă în țară, fiind în posesia unor documente secrete compromițătoare. Însuși regele Franței este nevoit să negocieze cu el. În cele din urmă, în schimbul unei pensii, acceptă să înceteze activitățile pentru “Secret de roi”, dar primește și dreptul de a se… îmbrăca în femeie.
EITAN, Rafael (1929-2004), agent israelian, director adjunct al Mossad în perioada războiului rece. Din 1949, face parte din Mossad. Participă la operația de capturare a criminalului de război Adolf Eichmann în Argentina (21 mai 1960), transportat și judecat in Israel.
EITINGTON, Nahum (1899-1981), agent pentru NKVD în SUA, Spania în perioda interbelică și al doilea război mondial. În anii 1930, E. creează o rețea de 40 de agenți în SUA, dintre care unii au lucrat în cadrul Proiectului Mannhatan. În timpul Războiului Civil din Spania, îl recrutează pe Ramon Mercader, care îl va asasina pe Leon Troțki, în Mexic, în 1940. În timpul celui de-al doilea război mondial, desfășoară acțiuni de spionaj împotriva Germaniei.
d´ENTRECOLLES, pater (1664 – 1741) călugăr iezuit, agent pentru Franța în China. Unul din cei dintâi spioni economici din istorie. A reușit să viziteze o manufactură de porțelan din China, fapt interzis străinilor, memorând procesul de producție. Informațiile obținute au putut fi folosite în jurul anului 1700, când au fost descoperite zăcăminte de caolin în Franța și s-a putut porni producția de porțelan.
VON ERLACH, Joseph Emanuel Fischer (1693-1742), arhitect austriac, spion în domeniul tehnologiei. Reputat arhitect, reprezentant al barocului clasic, E. organizează în Anglia o rețea de agenți care reușesc să-și însușească planurile “mașinii de foc”, de fapt, o mașină cu aburi, descoperită de Thomas Newcomen, precum și ale altor invenții ale perioadei care vor fi exploatate în economia Imperiului Habsburgic.
ESTERHAZY, Charles-Ferdinand (1847-1923), ofițer, agent pentru Germania în Franța. Originar dintr-o familie maghiară nobilă din Austro-Ungaria, este înrolat în armata franceză. Intră în legătură cu atașatul militar al Germaniei la Paris, propunându-i informații referitoare la un tun de mare performanță, în schimbul unei sume de bani. A fost folosit de colonelul Henry pentru a-l incrimina, în mod fals, pe Dreyfus ca spion pentru Germania.

F

FEKLISOV, Alexander (Alexandr Fomin) (1914-2007), diplomat, spion pentru URSS (NKVD/KGB) în SUA, Anglia în perioada războiului rece. Este trimis în SUA sub acoperire diplomatică, E direct implicat în operațiunile legate de “spionajul atomic”, misiunea sa principală fiind recrutarea de agenți. Cel mai important agent recrutat a fost Julius Rosenberg. În 1947, este detașat la Ambasada URSS la Londra, având însărcinări similare. Reușește să îl racoleze pe Klaus Fuchs, un cercetător de origine germană, care lucra la proiectul american al bombei atomice de la Los Alamos. Fuchs a devenit cel mai important spion pe care l-a avut vreodată Uniunea Sovietică în cursa pentru arma atomică. În perioada 1960-1964, F. activează în SUA, sub numele de Alexandr Fomin. El este acela care face să parvină guvernului SUA propunerea lui Hrusciov privitoare la compromisul care a dus la încheierea “crizei rachetelor” (1962).
FELFE, Heinz, (1918-) (“Paul”, “Heinz”), agent dublu pentru Anglia (MI6) și URSS (KGB) în RF Germania în perioada războiului rece. Recrutat de KGB, transmite 15.600 de documente secrete referitoare mai ales la rețelele de agenți ai acestei organizații în Estul Europei. Ulterior devine profesor la Universitatea Humboldt din Berlinul de est.
FIELD, Noel Haviland (1904-1970), diplomat, agent dublu american pentru URSS (GRU) și OSS/CIA în perioada interbelică și al doilea război mondial. Este însărcinat de GRU să penetreze aparatul Ligii Națiunilor, de unde obține importante informații. După începerea celui de al doilea război mondial, devine agent dublu, acționând ca “legătură” între Allan Dulles, aflat cu sarcini informative în Elveția, și Rezistența comunistă din Europa. După război, se refugiază la Praga, unde este arestat de autoritățile sovietice, transportat la Budapesta și anchetat cu duritate. Informațiile pe care le furnizează au fost utilizate în procesele intentate unor reprezentanți ai partidelor comuniste, “sacrificați” în unele țări din sfera de influență sovietică, în anii 1940-1950.
FERRATI, Bartolomeo, agent al Habsburgilor în Țara Românească. A funcționat ca
medic la Curtea lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714) dar, în realitate, a fost șeful unei rețele
care mijlocea transmiterea unor mesaje informative către Viena.
FISCHER, William (1903-1971) (“Willie”, “Mark”, “Goldfus”, “Emil R”.), agent pentru URSS (GPU/KGB) în al doilea război mondial și în perioada războiului rece. În 1948, intră ilegal în SUA și, în 1955, la moartea lui Rudolf Abel, agent KGB, i se atribuie identitatea acestuia. Organizează o importantă rețea de spioni. Este condamnat la 30 de ani închisoare pentru transmiterea de secrete militare. Este “schimbat” în 1962 cu pilotul Francis Gary Powers, capturat în urma zborului avionului de spionaj U2 pe teritoriul URSS.
FLEMING, Ian Lancaster (1908-1964), scriitor englez, agent SIS în al doilea război mondial. În 1939, devine asistent personal al directorului agenției de informații a marinei engleze, British Naval Intelligence. Angajarea sa face parte din inițiativa șefilor spionajului englez de a racola “personaje cu imaginație”. În această calitate, propune crearea unei unități speciale pentru operații de spionaj de mare risc. În cursul unei misiuni la Lisabona, F. contribuie la sustragerea unor documente secrete ale marinei italiene și germane. Din 1941, este detașat în SUA pentru organizarea efortului comun cu specialiștii americani în domeniul coordonării operațiilor informative. În 1944. este trimis în Franța cu misiunea de a informa asupra codurilor și noilor arme ale germanilor. Face o serie de propuneri îndrăznețe, dar care păcătuiesc prin prea multă imaginație. În 1945, F. părăsește activitățile informative și se consacră profesiei de jurnalist și scriitor, în care valorifică experiența sa de agent. Și eroul principal al romanelor sale, James Bond, “agentul 007”, face parte de MI6.
FLYNN, Errol (1909-1959), actor, presupus agent dublu pentru SUA (OSS) și Germania în al doilea război mondial. Este însărcinat de OSS să penetreze unele medii naziste, fără ca FBI să fie informat, ceea ce face ca agenția să îi deschidă un dosar de urmărire. O serie de documente declasificate indică faptul că ar fi fost racolat și de spionajul german.
FRANKLIN, Benjamin (1706-1790), om politic, de știință, diplomat american, presupus agent pentru Anglia. După interpretările unor istorici, F. s-ar fi implicat într-o serie de acțiuni secrete, informative. O primă manifestare a duplicității lui F. ar fi avut loc atunci când a semnat preliminariile păcii cu Anglia, fără a informa Franța. “Jocul dublu” al lui F. reiese din atitudinea sa în calitate de ambasador al statelor americane la Paris, permitându-i principalului său colaborator instalarea, chiar în cadrul ambasadei, a unei “celule” secrete, prin care sunt transmise Londrei nu numai informații de la americani, ci și unele provenite de la francezi. Vicepreședintele Statelor Unite în acel moment și viitorul președinte, John Adams, inițiază aducerea în fața justiției a lui F. pentru trădare, dar tentativa eșuează. A fost interesat și de tehnicile de cifrare, fiind adeptul unei metode care va inspira ulterior conceperea unui adevărat sistem.
FUCHS, Klaus (1911-1988), (“Rest”, “Charles”), fizician englez, “spion atomic” pentru URSS în al doilea război mondial și în perioada războiului rece. Născut în Germania, intră în rândurile partidului comunist. Se refugiază în Anglia, unde este solicitat să lucreze la proiectul atomic englezTube Alloys. În 1943, este integrat Proiectulului Manhattan, vizând construirea bombei atomice. Potrivit mărturiilor colegilor săi, F. era considerat drept un “excelent om de știință”. De fapt, îl contactase, încă din 1942, pe atașatul militar al Ambasadei URSS la Londra, oferindu-se să transmită informații din domeniul cercetării atomice. Arată că acționează din considerente exclusiv ideologice și nu solicită nici o remunerație. Timp de peste doi ani, F. a furnizat Uniunii Sovietice sute de pagini care conțineau date despre teoria proiectului, ca și despre metodele concrete de realizare a sa, despre rezultatul testelor cu bomba atomică. Reîntors în Anglia, este contactat de agenta sovietică Ruth Kuczinski, căreia acceptă să-i furnizeze informații cu condiția ca acestea să fie folosite de URSS doar pentru propria sa securitate. S-a apreciat că, prin informațiile transmise, F a scutit URSS de patru ani de muncă pentru dezvoltarea propriei bombe atomice. Abia în ianuarie 1949 apar suspiciuni în legătură cu activitatea sa de spion. Interogat de MI6, pe baza mărturiilor lui F. sunt demascați o serie de “spioni atomici”, ceea ce va duce la arestarea soților Rosenberg. La 1 martie 1950, F. este condamnat la 15 ani de închisoare. După nouă ani, este eliberat și trece ilegal în Germania de Est, unde i se acordă cetățenia și își continuă cariera științifică de fizician. F. a fost caracterizat de eminentul fizician atomist Hans Bethe ca “singurul dintre învățații cunoscuți mie care a schimbat istoria”. S-a considerat, de asemenea, că a fost “cel mai periculos spion atomic”, făcând ca proiectul sovietic al bombei atomice să avanseze cu câțiva ani.

Din volumul în curs de apariție la Editura Meronia

In imagini: 1. Alexander Feklisov; 2. Klaus Fuchs